Bun….
organizare variinda intre proasta si jenant de proasta.
Ne-au chemat cu 3 zile mai devreme(ei, organizatorii). De marti. Uoau …ce frumos .. de Pasti , de 1 mai pe tren … lux nu alta.
Ajungem , dupa vreo 10 ore intr-un Galati tern , cu un camin gri , scorojit, fara usi la dusuri , si totusi incercand, perseverand, dar esuand sa para curat. Mancarea teribil de promitatoare: cremvusti de soia si fulgi de cartofi. Multi caini muribunzi in curtea liceului.O asistenta care ne cauta in cap de paduchi.
Pe caramizile pamantii ale liceului un afis mare albastru pe care scrie bolduit cu alb „Olimpiada nationala de stiinte socio-umane” .
O camera de camin plina de afise rebelde si de scrisuri pe pereti cu „will you love me until I die?”. Deasupra dulapurilor 2 ligheane albastre, de un „baby blue incandescent” .
Primim la camin niste mape verzi, subtiri, cu „programul concursului”, un regulament de ordine interioara, o lista printata cu mersul trenurilor, o lista cu telefoane utile, o harta a Galatiului si o scrisoare de la organizatori…hopaaa….chiar vreau sa citez o parte extrem de veridica : ” Galatiului i-a revenit in acest an cinstea de a fi gazda celei de-a XXXV-a editii a Olimpiadei Nationale de Stiinte Socio-Umane.Veti gasi aici conditii optime de a va demonstra si valoriza cunostintele in domeniul filosofiei, economiei, etc. „.
Da ..gura galateanului adevar graieste … conditii mult prea optime.
–––––––––––––-
Miercuri la 15:00 festivitatea de deschidere. O festivitate scurta in care se impart diplome la diversi anonimi care nu au nicio tangenta cu noi, elevii. Dar , fiind pusi in sala, ne intram in rolul spectatorului mecanic si aplaudam.
Primul discurs, cel al Alexandrului Surdu , presedintele juriului.
O alocutiune mica, destul de seaca si totusi stridenta care pune accentul pe cateva chestiuni gen ” trebuie sa nu mai promovam o solidaritate in mediocritate” , cu cateva trimiteri la maternitatea balzaciana si la faptul ca exista o maternitate a mintii in fiecare dintre noi.O alta trimitere la Kafka, la omul kafkian care nu a avut curajul sa lupte , pentru a putea intra pe poarta fericirii.
Si un indemn „Intrati pe poarta fericirii elevate!”
Apoi, Petre Bieltz vorbind despre lumea douamiioptista, o lume in care s-au schimbat radical lucrurile, in care se pretuiesc solutiile, ideile nu lucrurile materiale (oare in ce lume spirituala si animista traieste domnul Bieltz?). Ne-a propus un exercitiu .. frumos de altfel …
„Un creion. Il avem.Costa 1 leu. Poate fi uitat intr-un sertar. Poti plati o taxa de trecere a frontierei pentru el.
Sa spunem ca o idee costa 1 leu. Cat costa 2 idei?Dar 3?
O idee nu poate fi inchisa intr-un sertar, nu poate fi vamuita.”
Dupa alte 2 minute alocutioniste a terminat printr-un „Cu bine!”
Deschiderea a fost sumara,fara nimic artistic , genul de academism standardizat care se scalda in clisee. Bun .a durat putin. Am plecat.
––––––––––––––––
Joi …trebuia sa avem excursii la Gradina Botanica , la Muzeul de Arte Vizuale si la Planetariu…dar ….surpriza … excursiile nu mai au loc pentru ca fabulosii ghizi galateni nu au chef sa frece menta cu niste elevi de 1 mai asa ca anuleaza excursiile.
Prin urmare de 1 mai o ardem pe bancutele rosii scorojite de la Costache Negri. Si pe cateva pizzerii.Ce palpitant.
Apoi … putin pe faleza ..ascultand Florin Chilian . Ne uitam la cum traversa bacul Dunarea si la cum se formau valurile din ghemotoace albe de spuma.
––––––––––––––––
Vineri – desfasurarea concursului 9:00-13:00.
Subiecte destul de……..ciudate, evadand oarecum din filosofia stereotipizata a manualului. Le-am abordat cumva contemporan, altcumva nicicum, facand niste discrete paralelisme intre cateva aspecte citate si Alvin Toffler, odiseea definitiilor culturii ca ipostaza a cunoasterii si a adevarului, caracterul inexorabil descris de Lotman, holocaustul cultural, configuratiile hibride contemporane, bastardizarea culturala descrisa de Leo Frobenius in „Paideuma”, perspectivele axiocentrice si antropocentrice ale cunoasterii, „mutatiile ontologice” despre care vorbea Blaga, „laissez-faire-ul” lui Galbraith si megatendintele lui John Naisbitt, toate conectate minutios la viziunile nietzscheene, wittgensteiniene, si la definirea ideogenica si imagogenica a filosofiei de catre G. Deleuze si F. Guattari.
La partea a 2-a …surpriza .. un pic de comunism … ia te uita. Bizara asocierea Platon-Marx. Si totusi ..o alegere buna ..aceea rortyana. Interpretare pe text , extrapolata discret si spre alte viziuni, spre exemplu spre „surveiller et punir”-ul foucaultian , spre genealogia sufletului modern , spre „privatizarea moralei” despre care vorbea Paul Valery in „Criza spiritului si alte eseuri”, in definitiv spre politica , asa cum se regaseste ea contemporan , ca mutatie a maladiilor postmoderniste: fetisizarea eficientei tehnice, alienarea, masificarea si robotizarea omului, standardizarea atitudinilor, secularizarea vietii, dezantropomorfizarea cosmosului, apologia experimentalismului, ruperea „vechii aliante” animiste dintre om si natura, alterarea „hieroglifei sociale si societale”,fanariotizarea justitiei, anularea deontologiilor, eclectismul,anacronismul in care evolueaza involutiv societatea . Toate acestea converg spre o discreta dezmetafizicizare a metafizicilor platoniste si marxiste.
Si multe altele.
Termin de scris. Oarecum detasat.Predau lucrarea. Afara ploua.
Faleze, conversatii . Ne-am imprietenit cu Muresul. Cu Andrei Vornicu,cu Aura Moldovan si cu Oana . Am mers la „Ca Jou” sa sarbatorim cu o Feteasca rosie demidulce. Apoi am mai mers in vreo 5 localuri pana dimineata la un prigat cu kiwi, votca, pizza „Quattro”, „Sole Mio”, „Capriciosa”, de toate.
Am venit rupti de somn, plini de ploaie. Tot Galatiul electoral era atat de obositor privit ante-meridian. Fetele s-au dus sa doarma. Dana a mai ramas in sala de lectura cu Muresul. Eu am vorbit cu un profesor de psihologie din Focsani jos la scara despre regie de film, despre „nu stiu”-uri.
Apoi a venit o bucuresteanca de care mi-era super drag ca avea sireturi portocalii legate invers. Mi-a aratat o poezie de Tristan Tzara. Apoi am citit „Oglinda oarba” de Gellu Naum.
__________________________________________
Sambata s-au afisat . Pe la 11. Luasem 7, 60. Primii 14 dadeau examen pentru internationala. Eu am fost a 15-a . Am facut contestatie, cumva anticipand ca toata mascarada contestatiilor e doar o democratie formala…wake up brothers.. nimeni nu mai sta sa recorecteze, adevarul e ca nici nu sunt platiti pentru asta !
In timp ce faceam contestatie si ma chinuiam sa-mi caut buletinul, sa semnez, un domn de la Inspectorat deja completa diplomele pentru cei care s-au clasificat in primele locuri si pentru cei care aveau mentiuni. UOAAAU . deci super tare .. ca si cand „fraierilor faceti contestatii ca noua ni se rupe …uite deja completam diplomele…jocurile au fost facute” Bun.
Am plecat apoi… dupa vreo ora il vad pe domnul Bieltz parasind cladirea. Ce dragut . Ca de fiecare data contestatiile sunt doar o conventie de ochii lumii.
Am plecat prin Modern si la teatru cu Alex si Crisa . Se juca „Magnum mophtologicum” de I.L.Caragiale .. la Casa Studentilor. A fost frumos. Am luat repede autobuzul inapoi spre Tiglina sa prindem cina festiva ..care consta in piure si carne plus branza si inca ceva . Apoi, noi si cu Muresul am mers pe faleza . Am mancat vata de zahar. Am facut cateva poze. Faceam misto de accentele noastre, de perfecturi simple, de „no, bine”-uri. Apoi am trecut pe votca, vermut si vinuri intr-un local. Am stat pana s-a inchis. Se facuse frig . Am mers vreo 4 statii pe jos pana la camin, am luat niste beri de la un chiosc si ne-am dus in sala de lectura. Acolo, stimabila receptionista a venit sa ne dea afara. Ne-a facut nerusinati ca am intrat cu alcool in camin. A pus un caine pe noi si a zis ca ea suna la Inspectorat, apoi ne-a inchis in camin. Am poreclit-o „fosila”. In fine ..dupa vreo ora de stand-by ne-am dus in camera noastra …la 12 la etajul 1 .Stateam pe paturile alea joase si radeam. Partial high, morti de frig, rupti de somn, radeam. Dana a fumat . 2 fete dormeau. Ne-am inchis in camera. Andrei fuma si el. A venit Fosila . Ne-a obligat sa-i deschidem .. ne-am ascuns sub pat. S-a prins. Era o fosila perspicace. Ne-a dat iar afara.Am venit iar. Se facuse aproape dimineata …am adormit. Duminica dimineata am luat micul dejun si ne-am burdusit bagajele cu toate textilele posibile. Apoi am plecat cu microbuzul spre rapidul catre Gara de nord.
Pe la Ploiesti , m-a sunat Dana sa ma anunte ca am luat premiu special pentru creativitate.
Dupa 10 h am ajuns acasa. Departe de un Galati mohorat, electoral, de curand intrat in randul judetelor cu cod galben.
Multumiri intense intregului Galati paradoxal, care desi a beneficiat de 200 de sponsori pentru aceasta olimpiada, ne-a oferit niste fabuloase „conditii optime”.
irefutabila dot com :) 