eşafod

sursa foto

_____________________________________________

atunci când închizi ochii şi uiţi cafeaua pe foc

te iubesc prin inducţie

doar atunci

şi acum

_________________

 

 

 

în mintea mea moare ,pe rând, câte un semafor

acum pot să alerg singură  să cad singură în gândurile mele

să descopăr singură străzi albe şi verzi în care să îmi odihnesc venele

acum pot să.

_________________________________________

atunci când permanenţa e o iluzie şi  când străzile sunt iritant de inguste, enervant de mici, obsesiv de palide,

apari tu cu un chip necenzurat

ramai în ele cu ele şi ele devin iritant de tine, enervant de tine, obsesiv de tine.

______________

acum cand deschizi ochii si  cronometrezi atent ultimul clocot al timpului

te iubesc prin inducţie

doar acum

si atunci.

 

 

 

____________________________

 

 

[ascultând – emeric imre –nebun de alb ]

Anunțuri

8 comentarii

  1. cum iubesti prin inductie??? eu nu inteleg… sincer

  2. off cip …cum sa nu intelegi ..
    desi orice explicatie pe care as putea-o da ar fi mai mult conventionala, pentru ca hmmm.. sa zicem pur si simplu ca acest text este mai mult personal, o sa incerc totusi sa o dez-conventionalizez putin . In primul rand , inductia este o forma de rationament prin care se realizeaza trecerea de la particular la general. Asa se defineste ea (sensul denotativ din Dex).
    in cazul de fata …inductia realizeaza trecerea de la „acum” (particular, prezent) la „atunci” (general, un trecut imperfect , confuz, blurat).
    treptat, devine insa deductiva … reversibila … un liant si intre „atunci” si „acum” ca o sugestie a permanentei. pentru ca nu dispare niciodata … sub forma de -intamplare, amintire, prezent, trecut, viitor – adica de timp iubirea , si in general orice chestie psihica in care te implici mai mult sau mai putin , ramane mereu in tine (uneori involuntar).. ca un continuum inductiv, deductiv, identic cu tine insuti(insati).

    sunt doua timpuri (si cu riscul de a produce o fraza care va suna a teorie literara esuata voi zice) : acum-ul , azi-ul … in care vezi altfel lucrurile …descoperi „strazi” (altfel spus „cai” , ways of being, acting) , rescenarizezi povesti, faci bilanturi, revizionezi intamplari, ( toate pana la un punct ..punctul de intersectie al timpului psihic cu cel real – „acum cand deschizi ochii si cronometrezi atent ultimul clocot al timpului”)si atunci-ul atemporal, neglijent , putin oniric ( „atunci când închizi ochii şi uiţi cafeaua pe foc”) .
    si toate astea nu se intampla voluntar … sunt pur si simplu acte ale constiintei, nu le poti controla , cel mult le constati.

    anotimpuri psihice blurate ..blackout-uri („apari tu cu un chip necenzurat”).
    toate intr-un oximoron atunci-acumist.

  3. pai metoda oarecum compementara inductiei e reducerea la… absurd…. si e mai simplu asa… pentru ca nu inteleg… de ce daca tu iubesti acum…. inductiv… ai iubit si atunci…??? Sentimentul asta mi se pare cel mai ciudat, si totodata cel mai complex… pentru ca poti iubi… cu adevarat, cu toata inima..o clipa…si apoi sa-ti moara dragostea, si inima eventual…. si asta nu inseamna…. ca vei mai iubi, sau muri, vreodata… da’ poate e daor noapte tarziu, eu sunt obosit si debitez imbecilitati…. la multi ani si tie…. ploado!!! :*

  4. este o inductie reversibila … se confunda pe sine , in sine, cu sine . o inductie simetrica (poti vedea asta si din simetria „strofelor”) …timpuri amalgamate (acum-atunci-uri, atunci-acum-uri).
    de ce daca eu iubesc acum am iubit si atunci?
    nu am un raspuns ..nici nu imi propun sa am unul …din acelasi motiv din care pentru ca am iubit atunci inca mai iubesc si acum.
    vezi …o lume a contrariilor simetrizabile ..din care insa nu poti sa scoti nimic concret , niciun raspuns nu are suficienta autonomie ca sa prezinte validitate.

    *din punctul meu de vedere nu poti sa iubesti cu adevarat , cum zici tu …si dupa aia sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic si sa uiti totul ( „sa moara” tot) … orice chestie lasa urme, amprente,semne ..mai mici sau mai mari ..mai placute sau mai neplacute…mai voluntare sau mai involuntare ; de fapt …am impresia ca deja debitez si eu ..pentru ca nici nu stiu daca stiu ce inseamna sa iubesc cu adevarat.

  5. nu am spus ca nu lasa urme…dimpotriva, cred ca lasa cicatrici urate si rani deschise foarte adanci… problema e ca discutia asta ar continua foarte frumos… da nu aici…. ci in realitate…aici obosesc repede… pe mess mai incet… da tot obsesc, pentru ca nu am vocea mea, vocea celeilalte persoane, mimica,gesturi,etc….. acum noapte buna:* … eu trebuie sa-mi termin niste proiecte

  6. noapte buna si tie …elev constiincios, silitor si dedicat ce esti 🙂 .

  7. multumesc… ;)) si multumesc si de complimente… ma simt flatat…. desi nu e chair asa cum ai zis tu…:P

  8. asa asa multumeste-mi 😛


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s