sunt o nemulţumită

din România …

Îmi detest România !!!!

de patru ori

hold my bones

col-cap.jpg 

„Don’t you wanna come with me? Don’t you wanna feel my bones
on your bones?
It’s only natural.
Don’t you wanna swim with me? Don’t you wanna feel my skin
on your skin?”

[The Killers]

tine-mi oasele intr-un haiku  

un sentiment intercostal- plastic perfection.

[I don’t live on wordpress. And I’m not just some pixels on a screen.I’m more than you can imagine. I am special …I am powerful …unstoppable…sometimes I’m miserable..I’m a million contradictions…sometimes I make no sense…sometimes I’m perfect…sometimes I’m a mess… sometimes I’m not sure who I am …]

col-lant.jpg

engleza mea tace cu o sonoritate viscerală.  

inseparabilul ma uneste cu lumea. o nirvanizare a cuvintelor face mai mult decat problemele mele  zilnice inchise intr-un peron. intr-un sentiment nu incap reforme. incap doar tussine, codeine si romparkin. fake-urile au devenit atat de autentice incat ma deviaza patologic. 

dragul meu „tu-stai-toata-ziua-sa-faci-la-blog?” nu traiesc pe wordpress, nu beau chivas pe wordpress si nici nu sunt irascibila prea des.

Viata ca atare nu se petrece intr-un blog.in mai multe unite organic. imposibilitatea de a descrie totul e un neant cu incendii. 

a fi irefutabil inseamna uneori a fi eu.  de cele mai multe ori insa nu inseamna nimic.

daca iti concentrezi ph-ul din cortexrealizezi ca  e imposibil de construit o sinusoida a vietii mele. pentru ca in general, realitatea e greu perceptibila. si nimicurile sunt imposibil de perceput. aici nu suntem intr-o reclama la adidas. aici, impossible is SOMEthing.

nu completez un „about me” pentru ca de curand mi-am pus extensii clipelor si de curand prepozitiile sunt atat de rutiniere incat nu mai exist individual.  completez un bildungsroman inepuizabil. in el, cum spunea Fontenelle, „je ne me sens autre chose qu’une difficulte d’etre”.

Marea Britanie e profesia mea .

un faliment al viscerelor.

deşi,

gustul meu nu se pierde între o epidermă şi 5 consoane.

blogstoned

col-doll.jpg

Jean Cocteau a prezis avangarda.

încă nu mă născusem.

posturile mele erau alăptate cu farfurii.

nu ştiu dacă voi prezice vreodata ceva.Jean nu are incredere in mine.

o sa-mi mixez viitorul la unul dintre playerele lui.

chiar şi aşa … un remix al cărnii ar suna mut.

________________________________________

sunt în vacanţă. nedormită de 4 nopţi. ba nu ..de 3…

stările mele diurne se descriu simplu: 

nu am chef azi.

nu am chef maine.

nu.

nopţile sunt pradoxale. işi lichidează nihilismul.

am inceput sa citesc puţin din Milan Kundera. „Nemurirea”. imi place Chipul lui Agnes.simt uneori că e la fel de bătrân ca al meu.

nu stiu dacă Milan s-a gandit ca scriind despre gesturi, ma face sa ma gandesc la rosul unghiilor. caninii mei meditează mereu. sunt uneori suficient de poeţi.imi place sa ii adulmec cu degetele  pline de timp. intr-o lume a mea totul e al meu.inclusiv celelalte lumi.

vreau sa mixez.sa mixez Sunrise Avenue. sa imi mixez pielea. sa ascult un colaj de sunete cu mine inainte sa imi ascund narcisismul intr-un cavou.  

un live mix al pierce-urilor mele lirice nu stiu daca ar fi gospel sau alternative.

indiferent porativul  meu nu are niciodata linii. e mat si rotund.

lacrimile nu curg niciodata in pozitie sferica.

cuvantul niciodata inseamna de multe ori mereu.

and even so … big blogs don’t cry

______________________________________________________

________________________

                                                        ________________________________

tema de meditatie: „cate de mare poate fi un blog mic?” :))

goeth

col-golden-age.jpg

If I lay here
If I just lay here
Would you lay with me and just forget the world?

visele mele au celulita.

stiu am incurcat metrourile la Unirii. si am avut fight-uri cu scorseze security.le-am incurcat si la Eroilor.si nu stiam ca Armata Poporului echivaleaza cu Lujerului.

asta nu ma impiedica sa ajung unde visez cu doua picioare stangi.

uneori imi doresc ca oamenii sa aiba doua guri. cu una sa fie asa cum sunt acum.prosti si confuzi. si cu cealalta sa isi exprime gandurile.sa rada de ei, de antinomii si de „<>”-uri.nu imi plac oamenii falsi. ma uit la ei ca la un spectacol. unoeri ma gandesc sa-i aplaud .sunt talentati.

vreau sa nu ma corecteze nimeni cand il pronunt pe Goethe .. goeth in loc de gheote. gheote suna a bocanc destramat.  

visele mele mor cu sau fara Milan Kundera.chipul lor e mereu neindividual.tocmai de asta nu pare atat de dureros cand le pierdem.

trebuie mereu sa dau spaga unei asistente prefacute sa-mi panseze visele cu perfuzii.
 
 

diplomă de excelenţă

col-boala.jpg

Se acorda Ioanei de la Colegiul National „Tudor Vladimirescu”, in semn de aleasa pretuire pentru rezultatele deosebite obtinute la olimpiadele scolare in anul 2007.

ooo da .. that’ s me 🙂

mi-au dat diploma , o cutie de „Capriciile tale” :)) si 200 RON [:x:x] pentru ca sunt copil 🙂 si pentru ca am obtinut mentiune la nationala. si pentru ca am cearcane. si pentru ca nu stiu sa coincid mai mult cu mine insami.

si pentru ca PUNCT.

Mi-au luat/Imi luara   iar interviuuuuu … si iar uitai sa spun 09126487512364812736585132158237 de lucruri … as fi vrut sa mai „expresis verbis”-izez:)) ca daca Russo propunea o intoarcere la natura, noi trebuie sa ne intoarcem la literatura, la torentul expresiilor.sa o crestem in bratele noastre pline de placente.Literatura este si ea un copil.Specificitatea e partea noastra de cer. Putem fi specifici  doar prin noi insine.Olimpiada e un imn specific literaturii. Nu conteaza la ce instrument este cantat atat timp cat se aude suficient de clar si suficient de „intotdeauna”. Literatura este eternitate…poate de asta ar trebui sa masuram cat de „intotdeauna” rostim silabele, cat de „mereu” ii simtim specificitatea si cat de „tot timpul” o tatuam tribal  in coltul inimii noastre. Si daca Russo propunea o intoarcere la natura noi trebuie sa ne intoarcem la noi insine. Si literatura se va intoarce la noi.

Punct.

HMM .. tot ce spusei este ca [Cum ti se pare aceasta manifestare a consiliului local?]

 „Este o initiativa admirabila aceasta recompensare a elevilor de ziua copilului.Sper sa se mentina  traditia si sa ne intalnim in acest cadru festiv si anul viitor.Eu sunt olimpica la limba si literatura romana si nu am ajuns aici pentru a primi bani , ci din pasiune… insa este o motivare intensa , si o recompensa pentru eforturile si sacrificiile noastre.”

Oribil!!! Fusei trista   :)) just turn OFF ur TV’s

Recomandare exclamativista:BaL daca citesti cumva .. considera ca acela este un Oribil cu „!!” nu cu  „!!!” .. si daca nu citesti considera ca e cu un singur „!” …daca citesti mai tarziu … take it as an „!!!!” si daca n-ai chef sa citesti considera-l cu unsepmiidemilioade de „!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!”  ..ohh I have to adapt the whole thing for ya :))