din România …
din România …
engleza mea tace cu o sonoritate viscerală.
inseparabilul ma uneste cu lumea. o nirvanizare a cuvintelor face mai mult decat problemele mele zilnice inchise intr-un peron. intr-un sentiment nu incap reforme. incap doar tussine, codeine si romparkin. fake-urile au devenit atat de autentice incat ma deviaza patologic.
dragul meu „tu-stai-toata-ziua-sa-faci-la-blog?” nu traiesc pe wordpress, nu beau chivas pe wordpress si nici nu sunt irascibila prea des.
Viata ca atare nu se petrece intr-un blog.in mai multe unite organic. imposibilitatea de a descrie totul e un neant cu incendii.
a fi irefutabil inseamna uneori a fi eu. de cele mai multe ori insa nu inseamna nimic.
daca iti concentrezi ph-ul din cortexrealizezi ca e imposibil de construit o sinusoida a vietii mele. pentru ca in general, realitatea e greu perceptibila. si nimicurile sunt imposibil de perceput. aici nu suntem intr-o reclama la adidas. aici, impossible is SOMEthing.
nu completez un „about me” pentru ca de curand mi-am pus extensii clipelor si de curand prepozitiile sunt atat de rutiniere incat nu mai exist individual. completez un bildungsroman inepuizabil. in el, cum spunea Fontenelle, „je ne me sens autre chose qu’une difficulte d’etre”.
Marea Britanie e profesia mea .
un faliment al viscerelor.
deşi,
gustul meu nu se pierde între o epidermă şi 5 consoane.
Jean Cocteau a prezis avangarda.
încă nu mă născusem.
posturile mele erau alăptate cu farfurii.
nu ştiu dacă voi prezice vreodata ceva.Jean nu are incredere in mine.
o sa-mi mixez viitorul la unul dintre playerele lui.
chiar şi aşa … un remix al cărnii ar suna mut.
________________________________________
sunt în vacanţă. nedormită de 4 nopţi. ba nu ..de 3…
stările mele diurne se descriu simplu:
nu am chef azi.
nu am chef maine.
nu.
nopţile sunt pradoxale. işi lichidează nihilismul.
am inceput sa citesc puţin din Milan Kundera. „Nemurirea”. imi place Chipul lui Agnes.simt uneori că e la fel de bătrân ca al meu.
nu stiu dacă Milan s-a gandit ca scriind despre gesturi, ma face sa ma gandesc la rosul unghiilor. caninii mei meditează mereu. sunt uneori suficient de poeţi.imi place sa ii adulmec cu degetele pline de timp. intr-o lume a mea totul e al meu.inclusiv celelalte lumi.
vreau sa mixez.sa mixez Sunrise Avenue. sa imi mixez pielea. sa ascult un colaj de sunete cu mine inainte sa imi ascund narcisismul intr-un cavou.
un live mix al pierce-urilor mele lirice nu stiu daca ar fi gospel sau alternative.
indiferent porativul meu nu are niciodata linii. e mat si rotund.
lacrimile nu curg niciodata in pozitie sferica.
cuvantul niciodata inseamna de multe ori mereu.
and even so … big blogs don’t cry
______________________________________________________
________________________
________________________________
tema de meditatie: „cate de mare poate fi un blog mic?” :))
If I lay here
If I just lay here
Would you lay with me and just forget the world?
visele mele au celulita.
stiu am incurcat metrourile la Unirii. si am avut fight-uri cu scorseze security.le-am incurcat si la Eroilor.si nu stiam ca Armata Poporului echivaleaza cu Lujerului.
asta nu ma impiedica sa ajung unde visez cu doua picioare stangi.
uneori imi doresc ca oamenii sa aiba doua guri. cu una sa fie asa cum sunt acum.prosti si confuzi. si cu cealalta sa isi exprime gandurile.sa rada de ei, de antinomii si de „<>”-uri.nu imi plac oamenii falsi. ma uit la ei ca la un spectacol. unoeri ma gandesc sa-i aplaud .sunt talentati.
vreau sa nu ma corecteze nimeni cand il pronunt pe Goethe .. goeth in loc de gheote. gheote suna a bocanc destramat.
visele mele mor cu sau fara Milan Kundera.chipul lor e mereu neindividual.tocmai de asta nu pare atat de dureros cand le pierdem.
trebuie mereu sa dau spaga unei asistente prefacute sa-mi panseze visele cu perfuzii.
Se acorda Ioanei de la Colegiul National „Tudor Vladimirescu”, in semn de aleasa pretuire pentru rezultatele deosebite obtinute la olimpiadele scolare in anul 2007.
ooo da .. that’ s me 🙂
mi-au dat diploma , o cutie de „Capriciile tale” :)) si 200 RON [:x:x] pentru ca sunt copil 🙂 si pentru ca am obtinut mentiune la nationala. si pentru ca am cearcane. si pentru ca nu stiu sa coincid mai mult cu mine insami.
si pentru ca PUNCT.
Mi-au luat/Imi luara iar interviuuuuu … si iar uitai sa spun 09126487512364812736585132158237 de lucruri … as fi vrut sa mai „expresis verbis”-izez:)) ca daca Russo propunea o intoarcere la natura, noi trebuie sa ne intoarcem la literatura, la torentul expresiilor.sa o crestem in bratele noastre pline de placente.Literatura este si ea un copil.Specificitatea e partea noastra de cer. Putem fi specifici doar prin noi insine.Olimpiada e un imn specific literaturii. Nu conteaza la ce instrument este cantat atat timp cat se aude suficient de clar si suficient de „intotdeauna”. Literatura este eternitate…poate de asta ar trebui sa masuram cat de „intotdeauna” rostim silabele, cat de „mereu” ii simtim specificitatea si cat de „tot timpul” o tatuam tribal in coltul inimii noastre. Si daca Russo propunea o intoarcere la natura noi trebuie sa ne intoarcem la noi insine. Si literatura se va intoarce la noi.
Punct.
HMM .. tot ce spusei este ca [Cum ti se pare aceasta manifestare a consiliului local?]
„Este o initiativa admirabila aceasta recompensare a elevilor de ziua copilului.Sper sa se mentina traditia si sa ne intalnim in acest cadru festiv si anul viitor.Eu sunt olimpica la limba si literatura romana si nu am ajuns aici pentru a primi bani , ci din pasiune… insa este o motivare intensa , si o recompensa pentru eforturile si sacrificiile noastre.”
Oribil!!! Fusei trista :)) just turn OFF ur TV’s
Recomandare exclamativista:BaL daca citesti cumva .. considera ca acela este un Oribil cu „!!” nu cu „!!!” .. si daca nu citesti considera ca e cu un singur „!” …daca citesti mai tarziu … take it as an „!!!!” si daca n-ai chef sa citesti considera-l cu unsepmiidemilioade de „!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!” ..ohh I have to adapt the whole thing for ya :))
🙂
„o cascada in surdina alcatuieste imaginea a ceea ce numim de obicei suflet”[Cioran]
ma gandesc la oameni … la mersul lor..la gesturi si voci ..la cât de ingraţi suntem si la cât de inoportuni sunteţi ..la cat de repede trec de la o stare la alta si la cat de mult vă inventaţi semne de punctuatie pentru fiecare sentiment
la oameni si la strazi..la cat de grăbiţi suntem si la cât de trecători sunteţi …la cât de des ma gandesc la copilarie si la cât de tarziu vă doriti să mai alergaţi desculţi pe nisip
la străzi … la cât de indiferenţi suntem si la cât de actori sunteţi..la cât de frumos sunt minţită şi la cat de ciudat va imaginaţi lumea
la strazi si la vise … la cât de ireali suntem si la cât de existenţi sunteţi…la cât de increzatoare sunt in ingeri si la cat de dezamagiţi sunteti de voi inşivă
la vise…la cat de pasivi suntem si la cât de săpători de gropi pentru ceilalti sunteţi…la cât de lent imi las o amprenta in lume si la cât de abstracţi sunteţi atunci cand intraţi in istorie..
la vise si la cascade…la cat de fericiti suntem cand sarbatorim sfinti si la cat de posaci sunteti de sarbatorile voastre..la cat de insolubilă in hedonismele lumii sunt si la cat de uşor va dizolvaţi in nimicuri
la cascade …la faptul ca nimeni poate nu a aflat inca faptul ca nu exista cascade care sa nu faca un imens/colosal/atat-de-mare/”decibelos” zgomot
😦
am descoperit pe 123urban.ro o ” colecţie de termeni si expresii care deşi nu şi-au găsit locul in dicţionarele tradiţionale, umblă libere si nestingherite în limbajul colocvial. „
o sa amintesc cateva dintre ele , alea mai cucuiete si mai sonore:)) …(to be continued):