colindăm, colindăm …

in general… nu imi place iarna. e rece,goala… mi se pare vulgara. un anotimp porno plin de copaci fara frunze.

iarna asta?

o iubesc …

de ce?
pentru ca simplu o iubesc.

a inceput pe 1. ca fiecare anotimp. nu… nu o sa fac un eseu despre etimologia, escatologia, blabla-ologia iernii. am reusit sa promovez anii de gradinita… a fost greu.. dar am scos-o la capat. a fost insa teribil de greu.

acum sunt in clasa a 12-a. si e cea mai frumoasa iarna posibila. da .. copacii sunt fara frunze, e porno , e al dracului de frig, am racit de 6 ori de pe 1 decembrie pana acum, am luat strepsils cu tonele.si cu toate astea o iubesc. pe ea. prostituata climaterica.  

de 3 zile am colindat institutiile si am baut vin fiert cu scortisoara in Belfast. Eu, Crissy, Sonia, Teo, Crisa , Iulia, Iri, Dia, Vichi, Doruta, Ada, Juani.

toata lumea se intreaba de ce la 18 ani iti mai arde de colindat. multi isi raspund „pentru ca ai nevoie de bani”. Noi ne raspunem „pentru ca ne place”.

Da frate ne place. E frumos.

Astazi am colindat la spital.Medicii, asistentele, cativa bolnavi..toti pe un coridor gri. Au inceput sa planga . Erau fericiti… parca vedeam in ochii lor amintirile fiecarui Craciun. Ne ascultau colindele si le simteau carnal. Unul dintre bolnavi era paralizat. Era internat in rezerva. Intins pe pat, peste o perna care ii inalta globii oculari cu 2 cm pentru a ne zari. Zambea incet la fiecare refren.Fiecare rid ii devenea curbiliniu.Musculatura fetei plina de emotii. Incerca sa aplaude . Isi apropia mainile putin cate putin. Nu si le putea apropia suficient de mult incat sa isi termine gestul . Le-a lasat langa pat. Mainile lui verzi  obosite i-au ramas  acolo , intre el, cearsaful alb de spital si pat.  Stateam in usa si incercam sa terminam „Sculati-va gazde mari…” . Suferinta lui ne lua vocile. As fi vrut sa ii imprumut mainile mele. Sa le aiba, sa le simta , sa le miste.

 La banci … niste capitalisti de rahat care nu ne asculta colindele. OTP-istii. Despre ei vorbesc. Aveam programare la ora 11:30. Am fost acolo. Un paznic ne-a directionat „catre brad” . Marea enigma …. unde dracu este bradulllll ? … Era un ficus in dreapta. Ne-am asezat imediat langa el. Am inceput sa cantam. Doamna din fata noastra a stat toate cele 7 minute ale programului cu ochii in calculatorul ei marca Dell. Nimeni nu ne asculta. Cantam colindele mecanic… de dragul de a iesi cat mai repede din incaperea infecta a ASE-istilor.  

La Artego nu ne-au lasat sa cantam decat un colind. Se grabeau. Noi ne-am incurcat la el spre sfarsit.Cu toate astea am primit plase. Cu portocale. uoauuuu

La Banca Transilvania, Piraeus … nu ne-au mai primit pe motiv ca nu mai au fonduri  … hahaha ce tristi suntem :))

Am 18 ani. Si iubesc iarna asta. Si ma bucur ca fac parte din clasa mea in care inca mai exista oameni normali ,nesuperficiali, care nu o ard pe firme, pe chestii haute couture si pe impresii hardcore. Ma bucur si va respect pentru asta din tot sufletul meu.

Romanul cocainei-M.Agheev

stiu. e un titlu de post sterp, hidos .un execrabil cliseu. un titlu sec, paste-ist.numele unei carti urmat de autorul cartii. intre cele doua o cratima. un element de legatura. liant degenerat. spre deosebire de niste probabile asteptari, nu… nu urmeaza o recenzie.

nu. nici macar o descriere.

nu. nici macar un gest. o intentie. nu.

despre el au comentat Cristi , polirom, un wordpressist, o anumită miru  in niste atent-construite opinii recenzionist-subiective.

un roman veneric, narcotic, moscovit.cu mult dostoievskism. cu un cinism sferic.cu un simbolism care imbraca vulgaritatea sec XX. abstractizari, filosofii.realitati treizeciste.in el, un Vadim. o mama jalnica. un liceu surpat in revolutionari si decadenti.O Sonie. grame de cocaina. la inceput unul .. apoi unu’ jumate .. doua …trei . ma-sa se sinucide. el, eroul, el, Vadimul da coltul.   tocmai am distrus venerabilele taine ale recenziei. am demascat sfarsitul. l-am scris da, l-am scris. 

mi-e mult prea lene sa-i dezleg semnificatiile in scris , sa-l povestesc migalos in mii de cuvinte, sa-l laud, sa-l critic.sa am o parere despre el. o parere fondata,eventual cu trimiteri critice, cu citate din text, cu chestii exploatate la centima,  o parere care sa impresioneze oamenii pana la lacrimi si sa-i puna pe ganduri. o parere a dracului de buna formulata intr-un registru captivant, original. o parere care sa te faca sa o recitesti, sa o redescoperi, sa te faca sa citesti blestematul asta de roman, sa scoti din buzunarul tau de capitalist stresat simpatica suma de 21, 99 ron.

 da’ e zece  jumate. si mie mi-e somn.  parerile academice, organizate, cu substrat nu-si mai gasesc loc in mine.

 romanul asta nu inseamna pentru mine moartea lui Vadim. de asta nu mi se pare important sfasitul. de asta l-as fi citit chiar daca m-ar fi avertizat cineva de la bun inceput ca Vadim , mama lui, lumea lui decadenta, viciile lui isi dau neobstescul sfarsit intr-un cliseatic mod relativ moralizator.

la pagina 233 am plans. nu pentru ca s-a sfarsit. nu toate escatologiile psihice beneficiaza de tragism. am plans pentru ca am inteles. am plans pentru ca am crezut ca am inteles. am plans pentru ca am avut o vaga idee ca am inteles. ca am inteles de ce hugey, in noaptea dinintea majoratului meu a tinut mortis sa vorbeasca cu mine, dupa ce luase 3 linii. nu era coerent si il durea capul. dar a vrut sa vorbim. dintr-o data am inteles toata convorbirea aia care atunci mi se parea un rahat in ploaie, mi se parea o telenovela stalcita.

In fine, sa n-o dau in diverse.

 Uite cateva fragmente ( ce rigid suna, si cat de rupt de context).

„Deci, despre puterea cocainei.In ce consta aceasta putere?

In noptile si in zilele lungi petrecute in compania cocainei, in camera lui Iag, mi-a venit ideea ca importante pentru om sunt nu evenimentele care se petrec in jurul lui, ci reflexul acestor evenimente in constiinta lui.Evenimentele acestea se pot schimba, dar, daca aceasta schimbare nu se oglindeste in constiinta omului, ele nu exista, sunt un zero desavarsit.Astfel, un om care si-a imprimat in constiinta evenimentele prin care s-a imbogatit continua sa se creada bogat cat timp nu stie ca banca unde si-a depus capitalul a dat faliment.Tot asa, un om care si-a inscris in suflet viata propriului copil continua sa fie tata atata timp cat n-a aflat vestea ca acest copil este mort. Asadar, omul traieste nu prin intamplarile lumii exterioare, ci numai prin imaginea acestor intamplari in constiinta lui.

[…]

O singura intrebare , o intrebare infricosatoare m-a terorizat in tot acest anotimp al cocainei.O intrebare cumplita, caci a raspunde la ea insemna fie a intra in impas, fie a pasi pe calea celei mai ingrozitoare viziuni despre lume. [..]

Ce poate fi deosebit in faptul ca sub actiunea cocainei traiesti sentimente inalte si nobile iar dupa ce actiunea cocainei inceteaza, pun stapanire pe tine sentimente animalice, pline de ticalosie.

Se pune deci intrebarea: defineste  oare aceasta alternanta de sentimente doar o calitate a cocainei care se transmite organismului meu sau ea releva un atribut al organismului meu care devine mai vizibil tocmai datorita cocainei?

[..]Nu seamana oare sufletul omenesc cu un leagan care , fiind impins in directia omenescului, este obligat apoi sa se miste in directia opusa, a animalitatii?”