simetrii, clisee, laissez-faire-uri

imi place sa cobor scari

intr-un horoscop bolnav, canicular.

cu una dintre talpi subreda

imi place sa cobor scari.

Initial, acest post trebuia sa fie despre altceva , despre ceva mai utopic, mai netranşant. Dar acum  ne aflam intr-un moment posterior celui initial. Asadar/astfel incat/ prin urmare/ in consecinta , este despre:

–––––––––

astazi mi-am prezentat atestatul. despre „Kitsch-ul societal” , despre diletantismul postmodern.As fi putut scrie despre Indochina, despre fabricarea furculitelor, despre eicosan  sau despre elefanti.Multi o fac. Dar ca si Nietzsche, eu cred ca nu exista obiectivitate in afara subiectului.  Asa ca (fara dubii si prin urmare)  am ales sa scriu despre noi, despre noi astia meserii care o ardem pe universalul expresis verbis mircea badist (uoauuu…nu stiu cum mi-a iesit asta): „traim in romania si asta ne ocupa tot timpul”.   

l
Si despre cum tot acest „traim intr-o romanie ocupanta a timpului” este un mare kitsch al oamenilor incapabili sa vina cu solutii , cu propuneri , sa se implice intr-o societate , care da .. ne holocaustizeaza treptat, ne eutanasiaza libertatile si ne fanariotizeaza dreptatea. Dar o face pentru ca ii permitem. Pentru ca suntem niste fraieri care se complac in tot acest anacronism romanesc.  
O fraza retrograda, pe alocuri digresiva … dar care e  a dracului de true.
„Ne simtim confortabil atunci cand suntem dirijati, libertatea e un vis frumos si riscant.Ne simtim „normal” atunci cand o turma de jurnalisti fara studii transforma Romania intr-un circ SF si credem litera cu litera in teatralismul mass-media. Il devoram , ni se pare crocant, autentic. E refugiul nostru. Avem pe cine sa dam vina pentru raul care ni se intampla si asta ne face fericiti. „Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”, si cu toate astea nu miscam un deget pentru a ne elibera de manipularea kitsch-ului societal. Ne place. Suntem ok. Criticam sistemul dar suntem mandri ca facem parte din el.

   

Atunci, cine o sa ne invete sa ne autoeducam, daca singuri nu suntem in stare, daca educatia nu consta in scoala si toceala excesiva a unor programe supraincarcate?  Putem sa iesim din kitsch-ul labirintic in care traim?  Cat timp miserupismul o sa continue sa fie religie nationala?  Cat timp o sa ne mai satisfaca statutul de sclavi ai sistemului? Cat timp o sa mai functioneze teologia quietista a laissez-faire-ului?

 

 
Raspunsul este simplu: atat timp cat o sa permitem , o sa acceptam si o sa inghitim in sec de fiecare data cand in viata noastra ne sunt subjugate pasiunile, credintele , gusturile  dreptatea, egalitatea, si fraternitatea care a murit de mult. Si nu … „Sprite nu spune pe bune” … ar fi interesant sa putem condensa realitatea in 2 minute de pauza publicitara. Dar pe cat de interesant pe atat de fantasmagoric.
 
 
lNu tutunul este cel care provoaca dependenta, moarte, impotenta si cancer pulmonar.Inconstienta si kitsch-ul psihedelic pe care ni-l autointretinem provoaca totul si ne provoaca inclusiv pe noi.  Mentalitatea este cea care provoaca nu doar un cancer visceral ci si unul societal.
lTu privesti vreodata in jur? Ia-ti inapoi demnitatea! Scoate-ti libertatea din amanet!
lAcest atestat nu descrie viata ta de pana acum, nu este mitul genezei tale si poate nu este nici rolul tau in societate. Acest atestat nu este un erou national care sa te scoata din belele, si nu este nici un duh care iese dintr-o lampa fermecata.  Vrea  sa fie insa un „maine” constructiv.  Si acest „maine” constructiv incepe acolo unde se termina kitsch-ul acestui „astazi” contemporan.  Nu putem nega ceea ce suntem, dar am putea avea curajul sa credem in ceea ce am putea deveni.
l

 Si acum un epilog, foarte romanesc de altfel  :

lEvaluatorul caruia i-am prezentat,  a conchis (zambind discret pe alocuri , cu un scepticism bine prins in incercarea  de a fi realist)  printr-un sugestiv ” Sper ca esti constienta ca nu vei schimba nimic. ”  
l– „Nu chiar” 
l– „Eiii…atunci esti tu prea  optimista”
_____________________________________________________________________________________________________________

l

 

douăzeci radical din trei

sursa foto: aici

„era vară, erai tu şi te pierdeam discret printre cuvinte…” (Silvia Caloianu)

nu ştiu de ce uneori am o imposibilitate de a scrie de a mânca de a merge pe un bulevard proapat asfaltat  fara sa ma gandesc macar putin …macar foarte putin, si de fapt  insesizabil de mult la 3 cuvinte pline de timp: iunie, iulie , august.

traiesti in trecut, revino-ti …

da.traiesc in trecut …revino-mi .

lumea mea se exprima printr-un dativ posesiv. mi-e frica mi-e lene sa o analizez din punct de vedere morfologic. nu vreau sa stiu daca e interjectie sau verb. dacă se separa sau nu prin virgula de cuvintele care urmează.nu vreau să fie un substantiv comun. şi dacă totuşi este, să fie articulată si proclitic si enclitic.lumea mea incepe si se termina cu mine.

sintaxele au in ele retorisme neelucidate. sunt niste fotolii pline de scame in care imi place sa zac.

______________________________________________________

as vrea sa-mi compun un CV din lucrurile pe care le simt. probabil aş lăsa multe rubrici necompletate. eu insămi sunt incompletă. e perfect explicabil. asta e axioma in care locuiesc in fiecare zi de la 8 la 10 pm. eu insămi sunt perfect explicabilă.

şi acum din ciclul „o ard  tru pe metafore” …

fiecare zi, absolut fiecare zi are in ea 4 anotimpuri ..dimineata e primavara, amiaza e o vara mai mica, apusul toamna …si seara iarna. o enumeratie banala. colocviu translucid.

biografie

m-am nascut toamna. de asta in fiecare apus imi construiesc o monadă , mă lipesc de trupul ei plin de cicatrici si rămân acolo. suntem două, şi in noi inca alte douăzecidemii.

hai sa evadam din povestile cu anotimpuri.

nu sunt povesti, sunt basme …

un summit al amintirilor. se strang toate la masa aia rotunda plina de microfoane. amintirile verii sunt undeva la prezidiu … securizate, sobre. poliglote.intr-un deux-piece negru, cu 5 nasturi,  accesorizat cu o cravată mimetică.   nu s-au hotarat inca daca este momentul sa adere la prezent sau nu.

marş mă ..ce-i cu dumele astea totalitare …

parastas pentru trecut.  cârjă pentru viitorul meu , pentru urmatoarea secundă, pentru urmatoarele două secunde, pentru urmatoarele trei secunde, pentru urmatoarele douazeci-radical-din-trei secunde …

 

nonsens

poza-irinei-after-rain-comes-sun.jpg

( sursa foto: aici  ; after rain comes sun by irinanaa)

– I wanna talk

-About what?

-About us

-You mean about an year ago ….

-No. About now.

-Which now? My now or your now?

 ” ce faci?”, „trebuie sa vorbim” , „hai sa luam o pauza”, „hai sa luam doua, nu vrei?”, „nu pot sa traiesc fara tine”, „ba da poti”, „esti nesimtita”, „esti crispat”, ” ce dracu’ mai vrei de la mine? ” , ” am nevoie de tine” , „dispari”, ” minti” , „n-o sa te mint niciodata”, „noapte buna. sa ma visezi”,”implinim 1 an „,, „ia-te de pe jos”, „mi-e dor de tine de crap” , ” hai sa plecam cu  trenul la mare” , „n-am bani”, „m-am certat cu mama”, ” lasa..o sa treaca” ,”n-o sa poti sa uiti niciodata stii asta, nu? „,”am facut accident”, „m-am saturat de atatea reprosuri”, „tu nu ma intelegi”, „cu cine ai fost aseara?”,”nu e treaba ta”,  ” o sa fie bine …promit”, „am nevoie de tine”, „am fumat aseara ..nu stiam ce fac”, „nu vei sti niciodata”.

un montaj de clisee in care „te iubesc” e protagonist, regizor, scenarist. tatuaj lexical.

totul se reduce la un management organic.  

imi cresc singuratatea intr-un fastforward al amintirilor.cumva scoasa din priza timpului.

un scenariu despre nevroze, superficialitate si  dementa.

alt luni cu dimineti si amieze, cu ore, cu timp.

e interesant sa traiesti intr-o oglinda retrovizoare . mai ales cand surprinzi realitatea cum isi pliveste uscaciunile.

cliseele dor mai ales cand evadeaza din ele. avort psihic.

mainele e doar un alt epitaf.

fait accompli

col-somebody.jpg

 sparg in dinti doua compromixuri pe care le innod la capete intr-o sintaxa  convulsionata. greselile mele sunt niste lentile Carl Zeiss intrauterine. le port cu mine pe unde ma duc.

 eu nu plang. eu gresesc.

 sunt multi oameni care nu pot sa ierte lucruri facute.nu pot sa treaca peste greseli.greseli mici. .nici nu incearca. nu au puterea de a le ierta altora si nu au curajul de a si le ierta lor. au o hipersensibilitate care ii face sa stagneze sa ramana niste flegmatici plini de orgoliu. 

eu: se intampla sa zambesc intr-un moment nepotrivit

ei: se holbeaza si ma condamna pentru gestul facut

eu: nu sunt interesata de discutiile, lifestile-ul, blabla-ul lor dar ii ascult totusi politicos doar ca nu le dau dreptate si le spun in fata

ei: se oftica

eu: sunt impulsiva

ei: sunt isterici si se crizeaza sau sunt melancolici si depresivi

eu: imi cer iertare pentru greselile mele facute si nefacute

ei: „lucrurile facute sunt deja facute…nu se poate trece peste ele cu un imi-pare-rau, spus din inima si simtit”

da’ cu un „kiss my ass! „, spus tot din inima,  se poate?

sunt dar nu exist

col-sunt.jpg

port in mine o conditie nascuta nu facuta.

ma ating. am pielea mov. o scutur de rugaciuni ca sa aflu  procentul de dumnezeu.  

un tablou lycra-

„Je m’endormirai d’un sommeil de mort sur ma destinee” (Lucile)

______________________________

care este negatia unui ultimatum? un octombrie spongios.

_____________________________________

o conjuctie decisiva intre starile mele fundamentale.

nu sunt dar exist.

_____________________________

Citesc „Scris pe trup” de Jeanette Winterspon.imi place ca are un capitol numit „Scheletul”.Ma regasesc in el chiar daca nu am ajuns acolo. HAHAHAHA.Oasele mele se simt flatate.strigate. si complimentate. O citesc de la sfarsit.E mai frumos asa. Inceputurile sunt intodeauna deznodamanturi concrete.  pagina 224. „Nu stiu daca e un final fericit, dar in fata noastra se intinde un camp deschis, nesfarsit.”…..bla bla 223. … 149.. 2 … 1..”De ce masura iubirii este pierderea ei?”  DE TOT

hmm are putin din „Ciocolata cu piper” si din „Salome” reloaded … si totusi povestile cu iubire sunt mereu retorice. plus pline de clisee imputite. „Cliseele sunt cele care ne fac atata rau. O emotie precisa cauta mereu o cale precisa de exprimare.” zice ea , Jeni.

Draga Jeni,

cliseele nu ne fac rau. noi le facem rau. le intindem capcane sa le facem sa dispara. ne chinuim ca niste hitleristi sa le holocaustizam.vrem sa le exterminam.le hartuim. atunci ele, de ale dracului ce sunt, se razbuna. ele nu cred in dumnezeu pentru ca  nu au un al doilea obraz pe care sa il intoarca. nu trebuie sa le judeci, nici sa le admiri din suflet. trebuie sa le lasi. daca le ignori vor pleca singure.

 emotii precise nu exista Jeni. daca exista mi-as dori sa le cunosc si eu. si cai de exprimare universale mai greu. mi-a placut de Camil cand a spus ca ( atentie cacofonie cacofonicoasa cacofilica) cuvintele sunt cel mai imperfect mod de a comunica. baiat destept Camil asta. inteligent foc.

te pup jeni. ca sa fac asta ma folosesc de un cliseu. ma simt mai confortabil,

ioana

egovorism

nu sunt carnivora …  eu doar imi devorez starile…

lucrurile care mi se sparg in fata ca niste baloane de sapun. stari la care ma holbez cu o treime din inima si cu doua doimi de ochi. starile mele triste, starile mele galbene. le devorez. le mananc cu gura deschisa si cu ochii acoperiti.

ca un copil prost crescut.

ca un copil crescut prost.

ca un prost copil crescut.

ca un prost crescut copil.

ca un crescut prost copil.

ca un crescut copil prost… 

uneori ma inec cu ele de ele prin ele . au o textura baudelairiana. sunt patetice . raman acolo .intre intestin si inima .ulcer emotional. a fi bolnav inseamna a te transporta in timp. a calari clipele cu un bici imaginar.  

 nu le ucid. le port amprentele temerar. le port amprentele in sange …atunci cand digestia se termina mestec sugarfree chewing gum..

feelingsfree chewing gum as mesteca dupa fiecare stare. as infunda-o adanc in canini sa mi-o port atunci cand  zilele mele uita sa respire.

sunt o gurmanda. mananc tot din mine. nu las nimic. eforturi crocante, emotii, sentimente, visele mele suprapuse, penumbrele dintr-o harta a intamplarilor .toate au gustul apei, gustul meu. niste lichide pe care le pastrez intr-un organ bulimic …

chaos inside…

col-haos.jpg

sursa: deviant

in mine e mult haos.

sta pe ciuci de frica sa nu-l acuz de vatamare psihedelica.

chill my friend. justitia sufletului e atat de banala incat uneori trebuie doar sa te nasti mort…

e mai usor … mai shakespearian.

a muri nascandu-te sau a te naste murind?

shakespeare e a slut. isi inseala conditia. eu nu o insel niciodata…pentru ca nu o iubesc.o scuip.

decesul nu e niciodata porno. este doar mereu. haosul unui mort e mai gol decta titus steel intr-un refren al contrastelor.

haosul este tot un deces. fara sicriu.e o stare care dispare in noi. ne doare.ma doare. au.  

neuronii mei sunt rotunzi. plini. haos organic.axoni.limba mea devine ezoterica ca o trompeta. cu ea gust cu ea ling cu ea alerg atunci cand vreau sa-mi mestec timpul pe pleoape. 

in mine e un haos matern patern. un haos umed .steril. plin de spume. un haos trist crescut in strada. haos palpabil. un haos in care ma inec ca o incomensurabila , ca o irefutabila si ca o inutila .

haos.mult haos.haos excesiv.

overdosed…..