punctul pe j

o zi ordinara-timpul.

in el-eu.

ca orice om care isi spala rufele in public printr-un post personal, dar de fapt total nepersonal, si de nefapt partial nepersonal, astazi o sa scriu despre … despre ce? sa vedem .. ceva care sa para personal … sa sune personal dar sa nu fie foarte personal .. despre … tananaparam pam pam … ce-mi vine.

bun.

fara subiect e mult mai personal.

cum as putea sa vorbesc despre ceva? despre ce? cu ce drept?

articolul 11-libertatea de exprimare

singurul articol din mine ai ramas tu.

aaa…chiar era o duma pe tema asta care ma dispera in copilarie „scrie ce simti”.

ce dracu sa mai si simti?cand toata lumea vrea trafic, vrea renume,vrea sa fie vedeta , vrea toti banii din lume, un crib cu plasma, feliator electric. toata lumea e pa trend. pa indie, pe dnb, o arde pe joint-uri , in principiu o arde. asta e cuvantul. messenger. hi5.com. profiluri smechere . fratee din ce unghi as putea sa-mi mai pozez sfarcul stang ca sa par mai hot?cluburi. firme. „doamne ce ciuda imi e ca nu mai au rochie din aia <<muov>> la guess ..ce ma fac? cum sa-i dau de cap? ” bani. multi bani. vrem bani .nu avem bani. da-mi bani. ia bani.  mai e loc sa simti ceva?

subiectul de astazi este predicatul.

ce gluma esuata. ( ropote de aplauze… „multumesc ,multumesc”)

despre ce dracu sa si vorbesti? despre ce? cum? cum sa faci asta? suna ridicol. un sir de intrebari.care stii ca nu au un singur raspuns. au mai multe, prin urmare niciunul valid. deci zero. Noica a inceput sa vorbeasca in „Sentimentul romanesc al fiintei” despre intrebari. nu stiu daca a terminat.

cu putin timp inainte s-a spus ca  Dumnezeu a facut lumea din nimic.cine mai crede in Dumnezeu?

asa ai aparut si tu. 

cum?

 dintr-un contrapunct.

 cine mai crede in noi?

de ce si-ar dori cineva sa scrie  ceva intr-o zi de 12 ianuarie. intr-o zi ordinara de 12 ianuarie. efectiv sa scrie ceva . aa da ..uitasem .. sa incercam un ” draga jurnalule, astazi sunt putin cam distrusa.te pup.pa!” ? suna dragut. suna relativ personal. suna , intr-un limbaj haifainvist personal-individualizat „sweet”.sau mai degraba „nais”.

CUT!

intrebarile . ele.

pff ghici… la ce facultate o sa dau?. sa ne gandim . de 14 ani am 3 dulapuri pline de caiete cu poezii. am foi cu scenarii. desene.scrisori pentru iubitul meu imaginar din clasa a 3-a .in fine .. sa ramanem la ideea de scrisori. am agende cu romane neterminate. pe care le detest. multe le-am rupt . dar mi-au mai ramas suficiente exemplare care sa-mi tina marturie pentru ipocrizia siropoasa a copilariei mele.  rezulta ….. o sa dau evident la ceva care mi se potriveste de minune, la ceva foarte creativ,teribil de creativ,  in care sa am ocazia sa fac scenarii, sa scriu, sa traiesc in deriva,deci ceva absolut compatibil cu mine ca si creatura mai putin obisnuita,  foarte demential de tare, si de interesant…. respectiv …………………… d r e p t .

ce romantic.

cica o sa castig multi bani.

jura-teeee . iti dai seama ? sa ai bani e  o adevarata fericire. nu iti dai seama? pfff. rezulta esti prost.

in semn de protest fata de mult prea compatibilul „drept” am conceput un plan. se intituleaza ” 11 pasi pentru anularea admiterii”:

pasul 1: te hotarasti sa dai la o facultate la care nu vrei (drept).stii ca nu vrei.si totusi te hotarasti.

pasul 2: iti mentii hotararea cu incapatanare timp de cateva ore

pasul 3: te interesezi la ce se da admitere. aplici un google. bingo! economie si gramatica.

pasul 4: parintii se ofera sa te dea la un profesor. tu accepti categoric, indubitabil si inexorabil

pasul 5: te tii de pregatiri saptamanal. sau nu neaparat ..

pasul 6: nu suporti materia pentru admitere pentru ca e seaca. dar te duci, esti atent, incerci sa o intelegi.nu poti, e seaca.

pasul 7:ingrasi porcul inainte de ajun , prin conspecte si exercitii recapitulative din capitolele neconspectate

pasul 8: observi ca porcul nu se prea ingrasa si il lasi totusi pana la ajun.

pasul 9: ajunul

pasul 10: te duci la admitere .rezolvi elegant cerintele pana la ultima . si la sfarsit te semnezi” BUNA. MA NUMESC IOANA. SI NU DAU DOI LEI PE NOTAREALA , AVOCATEALA SI JUDECATOREALA VOASTRA INFECTA SI COMANDATA POLITIC. Va sarut pasional.Adio.”

pasul 11: te intorci  acasa si bei o cafea 

Anunțuri

19 comentarii

  1. Cel mai mult imi place la tine detasarea cu care scrii.

  2. 🙂 Cel mai interesant e ca te-ai intors totusi acasa… cand, de fapt, de acolo au pornit toate punctele anterioare.

  3. pana la urma mai crede cineva in voi? 🙂

  4. Asa ar fi trebuit sa fac si eu. Dar am zis sa incerc sa vad ce iese. Rezultatul? Dupa un an ma certam cu ashtia de pe la facultate sa-mi elibereze toate actele ca sa pot sa mai prind admiterea la psihologie. Gramatica poate mi-o mai folosi la ceva (nu stiu cat de coerenta sunt acum, am 39 de grade cred, am dat un search „mircea badea bloguri” , am ajuns pe blogul unuia care il injura, apoi prin ograda uneia care avea la top-posturi ceva de anorexie, apoi am vazut ca tu ai scris ca ai 40 si am zis „oh, pictures pls” …tot incerc sa le gasesc pe aici dar se pare ca tu nu esti la fel de obsedata si de retardata ca si mine) dar economia a fost utila doar pentru ca asa am bifat o proba la bac.

  5. mult prea revoltata… felicitari s-a strigat bingO !

  6. ihtys … sa-ti multumesc ..sa nu-ti multumesc …hmm :)) o sa meditez asupra situatiei . stiu ca prima data cand ti-am citit blogul mi se parea un amestec de sarcasm cu umor si cu o vaga inteligenta ( vag nu in sensul de prostie …ci de chestii bagate discret nu academic ) . si fix chestia asta mi-o lasai si tu mie… ca scrii intr-un random absolut organizat … idei, imagini, tot felul de lucruri care depasesc aria lexicala , devin pur si simplu un mod de comunicare care vine normal, relaxat , detasat , firesc.
    cat despre mine, hmm mi s-au reprosat de cele mai multe ori „fragmentarismele” si specificu-mi mod de a sari de la una la alta :)) de exemplu de multe ori mi se intampla sa pun titlul unui post , sa vreau sa scriu despre ceva …si ajung la cu totul altceva, lipsit de legatura … .
    de asta am renuntat la pasticularizari si la posturi foarte concrete, „foarte” tematice, specifice pe o anumita chestie.

  7. Dragosh nu stiu daca este „cel mai interesant” dar este cu siguranta cel mai mai confortabil 🙂

  8. booton … in „noi” ? in care „noi”?

  9. Carmen corina … nu am inteles exact ce ai vrut sa spui prin cele „39 de grade” .in rest, e frumoasa psihologia. Daca iti place, cu atat mai mult. iti urez bafta ..in a face ceea ce iti place mai mult.

    Cat despre economie, macar tie ti-a fost utila la bac.
    eu trebuie sa invat 2 materii (care nu imi plac absolut deloc) care nu-mi vor folosi la absolut nimic : mate , bio dupa bac . si poate nici la bac prea mult. ca la am o presimtire ca o sa gresesc hardcore . 🙂

  10. citind si intelegand in stilul meu dezlanat printre diferitele straturi mi s-a parut poate ca intuiesc in acel „voi” si in acea intrebare lucruri ce s-ar fii vrut mult mai concrete decat ar lasa sa se vada textul.poate am crezut ca tot postul a pornit de la o persoana,sau de la abandonul ei.dar se pare ca m-am inselat 🙂

  11. Adica aveam febra si din cauza asta nu eram coerenta :)) Da, e frumoasa, mai ales din anul 2.
    Eu am invatzat biologie exclusiv pt bac, am fost atat de neinspirata incat am preferat sa dau in loc de sport, asa ca nu am luat 10 ca toata lumea bineinteles, chiar mi-a stricat media, dar recunosc ca a fost singura materie la care nu m-am omorat cu invatzatul. Dar asta e daca am avut de ales intre bac si premiu, ca trebuia sa fac educatia fizica in ultimul an macar ca sa pot sa dau, si sigur nu as fi obtinut note bune, iar la noi in clasa „scorurile” erau stranse. Scuze ca te-am plictisit atata :blushing: Bafta si tie! Nu uita ca e foarte important sa faci ceea ce itzi place. Tzi-o spun din experienta 🙂

  12. carmencorina … aa ..am inteles acum partea cu febra :))

    „Nu uita ca e foarte important sa faci ceea ce itzi place. Tzi-o spun din experienta”

    stiu si eu ca e foarte important sa fac ce iimi place insa , in momentul asta , cel putin , nu este prea posibil . pentru ca eu vreau sa fac regie de film si sunt dintr-un oras mic in care nu s-a auzit de asa ceva, iar pregatirile la bucuresti costa prea mult . si chiar daca le-as face , sunt putine locuri pe tara (10 fara taxa ..sau 13 ) si nu am garantia ca intru.

    iarasi imi place sa scriu , dar chiar si asa, nu as da la litere.
    imi place si jurnalismul dar mi se pare ca nu este o facultate foarte serioasa, adica nu stiu cat de mult se invata , nu ca m-as speti in vreun fel sa invat pe branci , dar as vrea sa fac o facultate din care sa si ies cu ceva … nu stiu .. eventual putin mai culta , etc …

    dreptull…well ….. la inceput mi-am ales dreptul ..pentru ca m-am gandit ca e folositor in viata, pe de o parte, si pe de alta parte, pentru ca vreau sa fac ceva in justitia din romania, ceva cat de cat constructiv , nu stiu daca o sa reusesc , dar macar incercand, o sa impulsionez si alti oameni si peste 39248723657326 de ani , in Romania, poate chiar va fi mai putina coruptie in justitie, si ideal ar fi sa nu mai fie deloc .
    si poate cu timpul , o sa fac si regia , de scris o sa scriu mereu pentru ca e unul dintre putinele feluri relativ sincere in care ma exteriorizez.

    Imi plac arta , filosofia, fotografia, poeziile .
    Si imi vor placea mereu indiferent de ce facultate voi alege.
    La urma urmei , m-am gandit si asa … daca iti place un lucru extraordinar de mult, nu renunti la el , oricat de multe sacrificii trebuie sa faci.
    tocmai in asta consta a-ti placea un anumit lucru.

  13. booton … nu te-ai inselat prea mult 🙂 „asa ai aparut si tu.

    cum?

    dintr-un contrapunct.

    cine mai crede in noi? ”

    pana la urma., ramane doar o intrebare. daca as fi stiut raspunsul , postul asta nu ar mai fi existat. cel putin o parte din el .cel putin o parte din mine .

  14. aaa..chiar … avea Noica in „Sentimentul romanesc al fiintei” … in „orizontul intrebarii” …o chestie in care dezbate tot felul de aspecte ale intrebarii … printre care „suspendarea” .”elementul-oglinda”, „negatia”, „nedeterminarea” ..etc

    Tot el isi incepe lucrarea printr-un rand foarte scurt , dar esential : ” Cand capeti un raspuns, te luminezi. Cand pui o intrebare, in schimb, luminezi lucrurile.”

    in fine , partea cu Noica e ca o paranteza

    oricum apreciez felul tau „dezlanat” de a citi …da postul „a pornit” de la o persoana … nu neaparat de la un abandon … ci de la o „simpla” , sa o numim in mod stereotipic, „persoana” .
    o persoana care a reprezentat destul de mult din acel „ce-mi vine”. chestii adunate , lucruri care iimi vin in minte in secunda aia fara sa stau sa le mai selectez sa le mai cizelez, sa le reeditez . lucruri amalgamate , cauzale , haotice., frustrari, satisfactii. toate retorice .
    toate lucrurile care mi se intampla sunt substrat pentru altele. uneori, lucrul asta este vizibil, asa cum a fost pentru tine , alteori se pierde , se ignora, sau se evita in mod voluntar.

  15. Cam asa eram si eu la partea creativa…imi castigam chiar bani din proza (concursuri peste concursuri)

  16. intrebarile ma fascineaza atat de rau incat au prostul obicei de a deveni entitati de sine statatoare.parca ar fii niste amante ce par ca-si ofera favorurile tuturor in timp ce pe tine te tin intr-o febrilitate consumanta.prezenta si condescendenta lor se contureaza atat de greu incat nu mai stii in ce masura le mai poti sustine intim.pana la urma cred ca se rezuma mai mult la o estetica a lor,asta ca latura palpabila,deoarece vor aluneca mereu poate in incongruenta unor raspunsuri a caror veridicitate variaza constant ametitor.fortand poate metaforic,nasterea unei intrebari bune si durabile e ca nasterea unei planete,fragmente plutind si adunandu-se intr-o urzeala din ce in ce mai complexa pe masura ce ti se releva tot mai multe.un amalgam poate de bucati de constiinte acaparate aleator si turnate intr-o forma creata de tine.
    avand in vedere ca de cele mai multe ori si noi suntem substraturi e pacat sa le pierzi/ignori/eviti.ofera-le o individualitate mai pregnanta.cred ca o merita 🙂

  17. nu trebuie sa le ofer eu individualitate intrebarilor . individualitatea se naste odata cu ele . paradoxul este ca pe cat de substraturi suntem noi pentru ele, pe atat de substraturi raman si ele pentru noi.

    din punctul meu de vedere retorismul nu este niciodata de sine statator.
    inca din punct de vedere structural ..este elementul care dinamizeaza. la fel in plan lectorial. la fel in noi . in mine.
    daca un raspuns apare axiomatic, mecanic, poate generalist , poate putin escatologic. intrebarea nu sfarseste niciodata … e „dumnezeul ” ala lexical , intrinsec, psihedelic.

    Ca sa nu mai zic ca , intrebarile au bun simt . Au bunul simt de a te lasa sa alegi. De a te lasa sa iti imaginezi. Pe cand , raspunsurile sunt arogante . Au pretentia de a fi receptate ca atare . Rareori cineva care enunta o propozitie isi doreste sa nu fie inteleasa ca atare si sa fie interpretata abstract.

    retorismul, desi este „consumant” uneori , si poate asa cum spui tu isi mai pierede din intimitate pe alocuri (tocmai pentru ca o elibereaza de conventii) …si-o recastiga usor .
    Pe cand un raspuns sau o afirmatie daca isi pierde intimitatea, partea aia de suflet din el … si-o recastiga vulgar si sec printr-o negatie . Printr-un ” nu” . Totul e previzibil intr-un raspuns.

    Nu stiu de ce inceputul ala al tau , … cu fascinatia „fabuloasa” si totusi nula pe care ti-o imprima intrebarile , mi-a amintit de o chestie …pentru care am luat nota la istorie :))
    O pictura a lui Marcel Duchamp – „Nud coborand scara”. Ei bine , de la pictura asta au plecat , in mare parte directiile abstracte ale artei din secolul XX, mai precis a fost printre primele marci ale cubismului si futurismului.
    In 1913 este prezentata in cadrul New York Armory Show .
    Si de aici incepe povestea. In momentul prezentarii a produs indignare . A reprezentat o chestie absolut plata , care jigneste detaliile atente ale Renasterii . A fost un afront. O fascinatie , insa una plata.
    De-abia dupa justificarea lui apollinaire care vedea abstractul ca o „reprezentare” , nu ca o „imitatie ” a inceput sa isi piarda din platitudine sau nu neaparat , ci mai degraba sa o transforme intr-o platitudine constructiva , fantezista … si sa devina o „creatie noua” .

    Tot asa intrebarile … par plate , sunt plate , inceteaza sa mai fie plate.Acum fascineaza, apoi dezamagesc. Succesiuni trairiste. Si dincolo de toate contrariile din ele , dincolo de platitudinea antinomica din ele , dincolo de „amalgamul de bucati de constiinte” , intrebarile sunt niste parcuri verzi in care poti sa alergi descult si de fiecare data sa te simti altfel , in functie de modul in care iti ordonezi pasii, viteza .si toate micile „controluri” pe care le faci , toate variabilele si neglijabilele controluri …ale unui jogging de dimineata , nu te fac sa te indepartezi de substrat , ci sa te apropii mai mult de el.

  18. kross ..si eu mai castigam bani .. cel mai mare castig al meu a fost 5 milioane …pff..iti dai seama senzatie maxima 🙂 …
    si banii ca banii dar mandria de a castiga ceva pe cont propriu …
    mi-am luat niste carti din ei .. bautura ..si placa de indreptat parul .
    stiu ca primii mei bani … vreo 50-100 000 pe care i-am primit intr-un plic la nationala i-am pastrat pana s-au devalorizat :)) mi-era frica sa-i cheltui pe porcarii, pe nimicuri …asa …i-am pastrat cu sfintenie. ii mai am si acum.

    hmm am avut niste comportamente mai freaky la viata mea :))

  19. tocmai ma pregateam sa vad dreams de Akira Kurosawa dar se pare ca-l voi mai amana putin 🙂
    ultima parte din ce am zis si prima de care te-ai ocupat in raspunsul tau nu s-ar fii dorit sa aiba vreo legatura cu ce spusesem inainte,dar se pare ca-si gasea si ea un loc pe acolo.

    retorismul n-ar trebui sa fie de sine statator dar din pacate nu se intampla asa intotdeauna.dinamizeaza pana la un anumit punct,dupa poate duce la sincope.bine,se poate cadea in capcana asta in lipsa unei cristalizari totale a intrebarii si poate a vagului ala ce totusi il amusineaza fiecare raspuns din intrebare,chiar daca insesizabil.

    cred ca raspunsurile nemultumesc,pentru ca uneori le simti inconsistenta ce vine dintr-un raport incomplet intre tine si ele.pe langa aroganta mai sunt si inconsecvente.depinde de fiecare cata veridicitate e dispus sa dea unor raspunsuri,chiar daca sunt ale lui sau ale altora.

    „intrebarea nu sfarseste niciodata”.e lucrul pe care-l simt cel mai pregnant de ceva vreme dar pe care am evitat sa mi-l formulez.da,e un „dumnezeu”,unul pe care teoretic ar trebui sa ni-l putem contura cum vrei noi,unul care se apropie eventual de cel religios.unul de la care de fapt pleaca totul,unul care s-ar dori o simplificare incomoda pana la urma.oricat am evita asta ne place sa complicam,ne plac nuantele,nu un simplu da sau un simplu nu raportat situational.ne complicam chiar relevand.aici cred ca s-ar incadra raspunsurile. ele sunt cele care complica.Nu-ul acela de care zici cred ca are cea mai mare variabilitate.iar cand intrebarile sunt atat de simple si nu-ul nostru individual se impune se declanseaza un haos incontrolabil.asta pentru ca incercam sa relationam prea mult.un raspuns nu poate deveni valabil cand nu poti vorbi despre un lucru ori pentru ca nu-l intelegi ori pentru ca de abia ii zgarii suprafata.nu reusim decat sa ne invartim neputinciosi si haotici,constransi de o intelegere limitata.cum fac eu acum 🙂 poate cateodata nu-ul ala pe care ni-l spunem noi e un fel de limitator de viteza impus organic.

    cat despre abstract,ne ascundem in el uitand totusi ca are o baza stabila.abstractul e un real devansat

    lasand la o parte bajbaielile mele haotice imi place cum ai incheiat tu.”par plate , sunt plate , inceteaza sa mai fie plate” inca le mai astept pe ale mele sa nu mai fie plate.cred ca asta o sa se intample cand n-o sa mai fiu eu la randul meu plat:)si comparatia cu parcul imi place,intrebari trecand prin diferite stadii.dar vine primavara,ar trebui sa fie frumos in perioada asta:)


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s