simetrii, clisee, laissez-faire-uri

imi place sa cobor scari

intr-un horoscop bolnav, canicular.

cu una dintre talpi subreda

imi place sa cobor scari.

Initial, acest post trebuia sa fie despre altceva , despre ceva mai utopic, mai netranşant. Dar acum  ne aflam intr-un moment posterior celui initial. Asadar/astfel incat/ prin urmare/ in consecinta , este despre:

–––––––––

astazi mi-am prezentat atestatul. despre „Kitsch-ul societal” , despre diletantismul postmodern.As fi putut scrie despre Indochina, despre fabricarea furculitelor, despre eicosan  sau despre elefanti.Multi o fac. Dar ca si Nietzsche, eu cred ca nu exista obiectivitate in afara subiectului.  Asa ca (fara dubii si prin urmare)  am ales sa scriu despre noi, despre noi astia meserii care o ardem pe universalul expresis verbis mircea badist (uoauuu…nu stiu cum mi-a iesit asta): „traim in romania si asta ne ocupa tot timpul”.   

l
Si despre cum tot acest „traim intr-o romanie ocupanta a timpului” este un mare kitsch al oamenilor incapabili sa vina cu solutii , cu propuneri , sa se implice intr-o societate , care da .. ne holocaustizeaza treptat, ne eutanasiaza libertatile si ne fanariotizeaza dreptatea. Dar o face pentru ca ii permitem. Pentru ca suntem niste fraieri care se complac in tot acest anacronism romanesc.  
O fraza retrograda, pe alocuri digresiva … dar care e  a dracului de true.
„Ne simtim confortabil atunci cand suntem dirijati, libertatea e un vis frumos si riscant.Ne simtim „normal” atunci cand o turma de jurnalisti fara studii transforma Romania intr-un circ SF si credem litera cu litera in teatralismul mass-media. Il devoram , ni se pare crocant, autentic. E refugiul nostru. Avem pe cine sa dam vina pentru raul care ni se intampla si asta ne face fericiti. „Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”, si cu toate astea nu miscam un deget pentru a ne elibera de manipularea kitsch-ului societal. Ne place. Suntem ok. Criticam sistemul dar suntem mandri ca facem parte din el.

   

Atunci, cine o sa ne invete sa ne autoeducam, daca singuri nu suntem in stare, daca educatia nu consta in scoala si toceala excesiva a unor programe supraincarcate?  Putem sa iesim din kitsch-ul labirintic in care traim?  Cat timp miserupismul o sa continue sa fie religie nationala?  Cat timp o sa ne mai satisfaca statutul de sclavi ai sistemului? Cat timp o sa mai functioneze teologia quietista a laissez-faire-ului?

 

 
Raspunsul este simplu: atat timp cat o sa permitem , o sa acceptam si o sa inghitim in sec de fiecare data cand in viata noastra ne sunt subjugate pasiunile, credintele , gusturile  dreptatea, egalitatea, si fraternitatea care a murit de mult. Si nu … „Sprite nu spune pe bune” … ar fi interesant sa putem condensa realitatea in 2 minute de pauza publicitara. Dar pe cat de interesant pe atat de fantasmagoric.
 
 
lNu tutunul este cel care provoaca dependenta, moarte, impotenta si cancer pulmonar.Inconstienta si kitsch-ul psihedelic pe care ni-l autointretinem provoaca totul si ne provoaca inclusiv pe noi.  Mentalitatea este cea care provoaca nu doar un cancer visceral ci si unul societal.
lTu privesti vreodata in jur? Ia-ti inapoi demnitatea! Scoate-ti libertatea din amanet!
lAcest atestat nu descrie viata ta de pana acum, nu este mitul genezei tale si poate nu este nici rolul tau in societate. Acest atestat nu este un erou national care sa te scoata din belele, si nu este nici un duh care iese dintr-o lampa fermecata.  Vrea  sa fie insa un „maine” constructiv.  Si acest „maine” constructiv incepe acolo unde se termina kitsch-ul acestui „astazi” contemporan.  Nu putem nega ceea ce suntem, dar am putea avea curajul sa credem in ceea ce am putea deveni.
l

 Si acum un epilog, foarte romanesc de altfel  :

lEvaluatorul caruia i-am prezentat,  a conchis (zambind discret pe alocuri , cu un scepticism bine prins in incercarea  de a fi realist)  printr-un sugestiv ” Sper ca esti constienta ca nu vei schimba nimic. ”  
l– „Nu chiar” 
l– „Eiii…atunci esti tu prea  optimista”
_____________________________________________________________________________________________________________

l

 

Anunțuri

olimpiada de filosofie. 2008 . Galati

Bun….

organizare variinda intre proasta si jenant de proasta.

Ne-au chemat cu 3 zile mai devreme(ei, organizatorii). De marti. Uoau …ce frumos .. de Pasti , de 1 mai pe tren … lux nu alta.

 Ajungem , dupa vreo 10 ore intr-un Galati tern , cu un camin gri , scorojit, fara usi la dusuri , si totusi incercand, perseverand, dar esuand sa para curat. Mancarea teribil de promitatoare: cremvusti de soia si fulgi de cartofi. Multi caini muribunzi in curtea liceului.O asistenta care ne cauta in cap de paduchi.

Pe caramizile pamantii ale liceului un afis mare albastru pe care scrie bolduit cu alb  „Olimpiada nationala de stiinte socio-umane” .

O camera de camin plina de afise rebelde si de scrisuri pe pereti cu „will you love me until I die?”. Deasupra dulapurilor 2 ligheane albastre, de un „baby blue incandescent”  .

Primim la camin niste mape verzi, subtiri, cu „programul concursului”, un regulament de ordine interioara, o lista printata cu mersul trenurilor, o lista cu telefoane utile, o harta a Galatiului si o scrisoare de la organizatori…hopaaa….chiar vreau sa citez o parte extrem de veridica  : ” Galatiului i-a revenit in acest an cinstea de a fi gazda celei de-a XXXV-a editii a Olimpiadei Nationale de Stiinte Socio-Umane.Veti gasi aici conditii optime de a va demonstra si valoriza cunostintele in domeniul filosofiei, economiei, etc. „.

Da ..gura galateanului adevar graieste … conditii mult prea optime.

–––––––––––––-

 

Miercuri la 15:00 festivitatea de deschidere. O festivitate scurta in care se impart diplome la diversi anonimi care nu au nicio tangenta cu noi, elevii. Dar , fiind pusi in sala, ne intram in rolul spectatorului mecanic si aplaudam.

Primul discurs, cel al Alexandrului Surdu , presedintele juriului.

O alocutiune mica, destul de seaca si totusi stridenta care pune accentul pe cateva chestiuni gen ” trebuie sa nu mai promovam o solidaritate in mediocritate” , cu cateva trimiteri la maternitatea balzaciana si la faptul ca exista o maternitate a mintii in fiecare dintre noi.O alta trimitere la Kafka, la omul kafkian care nu a avut curajul sa lupte , pentru a putea intra pe poarta fericirii.

Si un indemn „Intrati pe poarta fericirii elevate!”

Apoi, Petre Bieltz vorbind despre lumea douamiioptista, o lume in care s-au schimbat radical lucrurile, in care se pretuiesc solutiile, ideile nu lucrurile materiale (oare in ce lume spirituala si animista traieste domnul Bieltz?). Ne-a propus un exercitiu .. frumos de altfel …

„Un creion. Il avem.Costa 1 leu. Poate fi uitat intr-un sertar. Poti plati o taxa de trecere a frontierei pentru el.

Sa spunem ca o idee costa 1 leu. Cat costa 2 idei?Dar 3?

O idee nu poate fi inchisa intr-un sertar, nu poate fi vamuita.”

Dupa alte 2 minute alocutioniste a terminat printr-un „Cu bine!”

Deschiderea a fost sumara,fara nimic artistic ,  genul de academism standardizat care se scalda in clisee. Bun .a durat putin. Am plecat.

––––––––––––––––

Joi …trebuia sa avem excursii la Gradina Botanica , la Muzeul de Arte Vizuale si la Planetariu…dar ….surpriza … excursiile nu mai au loc pentru ca fabulosii ghizi galateni nu au chef sa frece menta cu niste elevi de 1 mai asa ca anuleaza excursiile.

Prin urmare de 1 mai o ardem pe bancutele rosii scorojite de la Costache Negri. Si pe cateva pizzerii.Ce palpitant.

Apoi … putin pe faleza ..ascultand Florin Chilian . Ne uitam la cum traversa bacul Dunarea si la cum se formau valurile din ghemotoace albe de spuma.

––––––––––––––––

Vineri – desfasurarea concursului 9:00-13:00.

Subiecte destul de……..ciudate, evadand oarecum din filosofia stereotipizata a manualului. Le-am abordat cumva contemporan, altcumva nicicum,  facand niste discrete paralelisme intre cateva aspecte citate si Alvin Toffler, odiseea definitiilor culturii ca ipostaza a cunoasterii si a adevarului, caracterul inexorabil descris de Lotman, holocaustul cultural, configuratiile hibride contemporane, bastardizarea culturala descrisa de Leo Frobenius in „Paideuma”, perspectivele axiocentrice si antropocentrice ale cunoasterii, „mutatiile ontologice” despre care vorbea  Blaga, „laissez-faire-ul” lui Galbraith si megatendintele lui John Naisbitt, toate conectate minutios la viziunile nietzscheene, wittgensteiniene, si la definirea ideogenica si imagogenica a filosofiei de catre G. Deleuze si F. Guattari.

La partea a 2-a …surpriza .. un pic de  comunism … ia te uita. Bizara asocierea Platon-Marx. Si totusi ..o alegere buna ..aceea rortyana. Interpretare pe text , extrapolata discret si spre alte viziuni, spre exemplu spre „surveiller et punir”-ul foucaultian , spre genealogia sufletului modern , spre „privatizarea moralei” despre care vorbea Paul Valery in „Criza spiritului si alte eseuri”, in definitiv spre politica , asa cum se regaseste ea contemporan , ca mutatie a maladiilor postmoderniste: fetisizarea eficientei tehnice, alienarea, masificarea si robotizarea  omului, standardizarea atitudinilor, secularizarea vietii, dezantropomorfizarea cosmosului, apologia experimentalismului, ruperea „vechii aliante” animiste dintre om si natura, alterarea „hieroglifei sociale si societale”,fanariotizarea justitiei, anularea deontologiilor, eclectismul,anacronismul in care evolueaza involutiv  societatea  . Toate acestea converg spre o discreta  dezmetafizicizare a  metafizicilor platoniste si marxiste. 

Si multe altele.

Termin de scris. Oarecum detasat.Predau lucrarea. Afara ploua.

Faleze, conversatii . Ne-am imprietenit cu Muresul. Cu Andrei Vornicu,cu  Aura Moldovan si cu  Oana . Am mers la „Ca Jou” sa sarbatorim cu o Feteasca rosie demidulce. Apoi am mai mers in vreo 5 localuri pana dimineata la un prigat cu kiwi, votca, pizza „Quattro”, „Sole Mio”, „Capriciosa”, de toate.

Am venit rupti de somn, plini de ploaie. Tot Galatiul electoral era atat de obositor privit ante-meridian. Fetele s-au dus sa doarma. Dana a mai ramas in sala de lectura cu Muresul. Eu am vorbit cu un profesor de psihologie din Focsani jos la scara despre regie de film, despre „nu stiu”-uri.

Apoi a venit o bucuresteanca de care mi-era super drag ca avea sireturi portocalii legate invers. Mi-a aratat o poezie de Tristan Tzara. Apoi am citit „Oglinda oarba” de Gellu Naum.

__________________________________________

Sambata s-au afisat . Pe la 11. Luasem 7, 60. Primii 14 dadeau examen pentru internationala. Eu am fost a 15-a .  Am facut contestatie, cumva anticipand ca toata mascarada contestatiilor e doar o democratie formala…wake up brothers.. nimeni nu mai sta sa recorecteze, adevarul e ca nici nu sunt platiti pentru asta !

In timp ce faceam contestatie si ma chinuiam sa-mi caut buletinul, sa semnez, un domn de la Inspectorat deja completa diplomele pentru cei care s-au clasificat in primele locuri si pentru  cei care aveau mentiuni. UOAAAU . deci super tare .. ca si cand „fraierilor faceti contestatii ca noua ni se rupe …uite deja completam diplomele…jocurile au fost facute” Bun.

Am plecat apoi… dupa vreo ora il vad pe domnul Bieltz parasind cladirea. Ce dragut . Ca de fiecare data contestatiile sunt doar o conventie de ochii lumii.

Am plecat prin Modern si la teatru cu Alex si Crisa . Se juca „Magnum mophtologicum” de I.L.Caragiale .. la Casa Studentilor. A fost frumos. Am luat repede autobuzul inapoi spre Tiglina sa prindem cina festiva ..care consta in piure si carne plus branza si inca ceva . Apoi, noi si cu Muresul am mers pe faleza . Am mancat vata de zahar. Am facut cateva poze. Faceam misto de accentele noastre, de perfecturi simple, de „no, bine”-uri. Apoi am trecut pe votca, vermut  si vinuri intr-un local. Am stat pana s-a inchis. Se facuse frig . Am mers vreo 4 statii pe jos pana la camin, am luat niste beri de la un chiosc si ne-am dus in sala de lectura. Acolo, stimabila receptionista a venit sa ne dea afara. Ne-a facut nerusinati ca am intrat cu alcool in camin. A pus un caine pe noi si a zis ca ea suna la Inspectorat, apoi ne-a inchis in camin. Am poreclit-o „fosila”. In fine ..dupa vreo ora de stand-by ne-am dus in camera noastra …la 12 la etajul 1 .Stateam pe paturile alea joase si radeam. Partial high, morti de frig, rupti de somn, radeam. Dana a fumat . 2 fete dormeau. Ne-am inchis in camera. Andrei fuma si el. A venit Fosila . Ne-a obligat sa-i deschidem .. ne-am ascuns sub pat. S-a prins. Era o fosila perspicace. Ne-a dat iar afara.Am venit iar. Se facuse aproape dimineata …am adormit. Duminica dimineata am luat micul dejun si ne-am burdusit bagajele cu toate textilele posibile. Apoi am plecat cu microbuzul spre rapidul catre Gara de nord.

Pe la Ploiesti , m-a sunat Dana sa ma anunte ca am luat premiu special pentru creativitate.

Dupa 10 h am ajuns acasa. Departe de un Galati mohorat, electoral, de curand intrat in randul judetelor cu cod galben.

Multumiri intense intregului Galati paradoxal, care desi a beneficiat de 200 de sponsori pentru aceasta olimpiada, ne-a oferit niste fabuloase „conditii optime”. 

 

cinci a patra doua mii opt

„Doua sunt obsesiile peratologice:cunoasterea si exprimarea”(Florin Zamfirecu)

-ma umplu de obsesii. ce zici de asta?

-umple-te.

_______________________________________

sunt unele nopti in care iesi ca boschetele intr-un parc la un chill,  bei votca scandic pop blue label marca de aur, cu 37, 5% alc, cinci-zeci-si-cinci-de-mii la 200 ml.  o faci si punct . are gust de spirt mona. nu mai conteaza. lubrifiant cranian. asa si? e buna.merge brici.

scenariu :

(tu)eu, sonia, rares. banca din parc facuta din lemne mici si consecutive.e frig.  felinarul. copacii. votca.alti copaci.alt felinar.e cald. care banca? . rares , sonia, eu (tu).

 

dar astazi este o noua zi. ( nu stiu de ce propozitia asta are un  sound discret al votca-drinkerilor anonimi).

evident o zi foarte deosebita , foarte speciala, pentru ca viata insasi este frumoasa, este foarte speciala  si merita traita.sincer acum, viata e superba . e uoau. nu mai am cuvinte. ba da ..mai am: e fantastica, e coplesitoare. pe bune viata ruleaza. deci ruleaza hardcore. e cea mai tare chestie posibila, mai ales cand devine un mimetism infect, un cliseu si o maxima rutina. atunci e cea mai mesera!

 

sa luam spre exemplu (  catre/despre/pentru/intru exemplu )… fabuloasa, fastuoasa viata de sambata , viata de cinci-a-patra-doua-mii-opt asezata intr-o canapea, capabila sa vizioneze 3 filme pe hbo , 2 editii de dansez pentru tine, o geta voinea hair&style, plus actualitatile proteviste de la ora cinci. toate consecutive, toate in aceeasi canapea, toate in aceeasi sambata. e ceva cu adevarat magic. e ceva cu nespus de adevarat magic. e ceva (emokizilor din toata lumea uniti-va ) : tru!

trist…

____________________________________

cinci a patra doua mii opt …un cliseu simplu perpendicular pe conditia mea de embrion imatur. o sintagma fara semne de punctuatie, fara nimic special.de fapt, nu „fara nimic”, ci cu nimic.

 

cum cu nimic?!

 

un acordeon in vremea holerei. mereu m-au captivat paronimele virtuoz/virtuos.

si totusi e irelevant sa vorbim despre biblii. e aberant „sa vorbim”.

nu exista cuvinte. exista doar consecinte ale starilor. moduri disperate de a-ti transpune electoral un sentiment.

____________________________________

intr-o cinci a patra anul trecut stateam in masarda, pe parchet.aveam pe mine o camasa.necalcata, plina de pliuri. multe tigari. aveam picioarele reci. mereu am picioarele reci. si acum.

stiam exact cine sunt, unde ma aflu, ce vreau. ce simt.

acum stiu doar cine am fost si unde sa ma caut.

______________________

tot ce a ramas din tine …un mimetism incomplet.

tot ce a ramas din mine … tu.

ne-am aruncat la cos , si acum ne construim o morga din gesturi.

vezi ..acum … nu mai ajungem niciunde. am ramas fara calcaie, fara chip. ne prelingem in hidratarea timpului ca un oximoron in asteptare.

_____________________________________

ce inseamna cinci a patra … un culoar de intamplari dintr-un anl destramat. 

cinci a patra este un draft pus pe wordpress, si este doar aparent pus/aruncat/dactilografiat pe wordpress, pentru ca ii e imposibil sa iasa din mine.

douăzeci radical din trei

sursa foto: aici

„era vară, erai tu şi te pierdeam discret printre cuvinte…” (Silvia Caloianu)

nu ştiu de ce uneori am o imposibilitate de a scrie de a mânca de a merge pe un bulevard proapat asfaltat  fara sa ma gandesc macar putin …macar foarte putin, si de fapt  insesizabil de mult la 3 cuvinte pline de timp: iunie, iulie , august.

traiesti in trecut, revino-ti …

da.traiesc in trecut …revino-mi .

lumea mea se exprima printr-un dativ posesiv. mi-e frica mi-e lene sa o analizez din punct de vedere morfologic. nu vreau sa stiu daca e interjectie sau verb. dacă se separa sau nu prin virgula de cuvintele care urmează.nu vreau să fie un substantiv comun. şi dacă totuşi este, să fie articulată si proclitic si enclitic.lumea mea incepe si se termina cu mine.

sintaxele au in ele retorisme neelucidate. sunt niste fotolii pline de scame in care imi place sa zac.

______________________________________________________

as vrea sa-mi compun un CV din lucrurile pe care le simt. probabil aş lăsa multe rubrici necompletate. eu insămi sunt incompletă. e perfect explicabil. asta e axioma in care locuiesc in fiecare zi de la 8 la 10 pm. eu insămi sunt perfect explicabilă.

şi acum din ciclul „o ard  tru pe metafore” …

fiecare zi, absolut fiecare zi are in ea 4 anotimpuri ..dimineata e primavara, amiaza e o vara mai mica, apusul toamna …si seara iarna. o enumeratie banala. colocviu translucid.

biografie

m-am nascut toamna. de asta in fiecare apus imi construiesc o monadă , mă lipesc de trupul ei plin de cicatrici si rămân acolo. suntem două, şi in noi inca alte douăzecidemii.

hai sa evadam din povestile cu anotimpuri.

nu sunt povesti, sunt basme …

un summit al amintirilor. se strang toate la masa aia rotunda plina de microfoane. amintirile verii sunt undeva la prezidiu … securizate, sobre. poliglote.intr-un deux-piece negru, cu 5 nasturi,  accesorizat cu o cravată mimetică.   nu s-au hotarat inca daca este momentul sa adere la prezent sau nu.

marş mă ..ce-i cu dumele astea totalitare …

parastas pentru trecut.  cârjă pentru viitorul meu , pentru urmatoarea secundă, pentru urmatoarele două secunde, pentru urmatoarele trei secunde, pentru urmatoarele douazeci-radical-din-trei secunde …

 

nonsens

poza-irinei-after-rain-comes-sun.jpg

( sursa foto: aici  ; after rain comes sun by irinanaa)

– I wanna talk

-About what?

-About us

-You mean about an year ago ….

-No. About now.

-Which now? My now or your now?

 ” ce faci?”, „trebuie sa vorbim” , „hai sa luam o pauza”, „hai sa luam doua, nu vrei?”, „nu pot sa traiesc fara tine”, „ba da poti”, „esti nesimtita”, „esti crispat”, ” ce dracu’ mai vrei de la mine? ” , ” am nevoie de tine” , „dispari”, ” minti” , „n-o sa te mint niciodata”, „noapte buna. sa ma visezi”,”implinim 1 an „,, „ia-te de pe jos”, „mi-e dor de tine de crap” , ” hai sa plecam cu  trenul la mare” , „n-am bani”, „m-am certat cu mama”, ” lasa..o sa treaca” ,”n-o sa poti sa uiti niciodata stii asta, nu? „,”am facut accident”, „m-am saturat de atatea reprosuri”, „tu nu ma intelegi”, „cu cine ai fost aseara?”,”nu e treaba ta”,  ” o sa fie bine …promit”, „am nevoie de tine”, „am fumat aseara ..nu stiam ce fac”, „nu vei sti niciodata”.

un montaj de clisee in care „te iubesc” e protagonist, regizor, scenarist. tatuaj lexical.

totul se reduce la un management organic.  

imi cresc singuratatea intr-un fastforward al amintirilor.cumva scoasa din priza timpului.

un scenariu despre nevroze, superficialitate si  dementa.

alt luni cu dimineti si amieze, cu ore, cu timp.

e interesant sa traiesti intr-o oglinda retrovizoare . mai ales cand surprinzi realitatea cum isi pliveste uscaciunile.

cliseele dor mai ales cand evadeaza din ele. avort psihic.

mainele e doar un alt epitaf.

punctul pe j

o zi ordinara-timpul.

in el-eu.

ca orice om care isi spala rufele in public printr-un post personal, dar de fapt total nepersonal, si de nefapt partial nepersonal, astazi o sa scriu despre … despre ce? sa vedem .. ceva care sa para personal … sa sune personal dar sa nu fie foarte personal .. despre … tananaparam pam pam … ce-mi vine.

bun.

fara subiect e mult mai personal.

cum as putea sa vorbesc despre ceva? despre ce? cu ce drept?

articolul 11-libertatea de exprimare

singurul articol din mine ai ramas tu.

aaa…chiar era o duma pe tema asta care ma dispera in copilarie „scrie ce simti”.

ce dracu sa mai si simti?cand toata lumea vrea trafic, vrea renume,vrea sa fie vedeta , vrea toti banii din lume, un crib cu plasma, feliator electric. toata lumea e pa trend. pa indie, pe dnb, o arde pe joint-uri , in principiu o arde. asta e cuvantul. messenger. hi5.com. profiluri smechere . fratee din ce unghi as putea sa-mi mai pozez sfarcul stang ca sa par mai hot?cluburi. firme. „doamne ce ciuda imi e ca nu mai au rochie din aia <<muov>> la guess ..ce ma fac? cum sa-i dau de cap? ” bani. multi bani. vrem bani .nu avem bani. da-mi bani. ia bani.  mai e loc sa simti ceva?

subiectul de astazi este predicatul.

ce gluma esuata. ( ropote de aplauze… „multumesc ,multumesc”)

despre ce dracu sa si vorbesti? despre ce? cum? cum sa faci asta? suna ridicol. un sir de intrebari.care stii ca nu au un singur raspuns. au mai multe, prin urmare niciunul valid. deci zero. Noica a inceput sa vorbeasca in „Sentimentul romanesc al fiintei” despre intrebari. nu stiu daca a terminat.

cu putin timp inainte s-a spus ca  Dumnezeu a facut lumea din nimic.cine mai crede in Dumnezeu?

asa ai aparut si tu. 

cum?

 dintr-un contrapunct.

 cine mai crede in noi?

de ce si-ar dori cineva sa scrie  ceva intr-o zi de 12 ianuarie. intr-o zi ordinara de 12 ianuarie. efectiv sa scrie ceva . aa da ..uitasem .. sa incercam un ” draga jurnalule, astazi sunt putin cam distrusa.te pup.pa!” ? suna dragut. suna relativ personal. suna , intr-un limbaj haifainvist personal-individualizat „sweet”.sau mai degraba „nais”.

CUT!

intrebarile . ele.

pff ghici… la ce facultate o sa dau?. sa ne gandim . de 14 ani am 3 dulapuri pline de caiete cu poezii. am foi cu scenarii. desene.scrisori pentru iubitul meu imaginar din clasa a 3-a .in fine .. sa ramanem la ideea de scrisori. am agende cu romane neterminate. pe care le detest. multe le-am rupt . dar mi-au mai ramas suficiente exemplare care sa-mi tina marturie pentru ipocrizia siropoasa a copilariei mele.  rezulta ….. o sa dau evident la ceva care mi se potriveste de minune, la ceva foarte creativ,teribil de creativ,  in care sa am ocazia sa fac scenarii, sa scriu, sa traiesc in deriva,deci ceva absolut compatibil cu mine ca si creatura mai putin obisnuita,  foarte demential de tare, si de interesant…. respectiv …………………… d r e p t .

ce romantic.

cica o sa castig multi bani.

jura-teeee . iti dai seama ? sa ai bani e  o adevarata fericire. nu iti dai seama? pfff. rezulta esti prost.

in semn de protest fata de mult prea compatibilul „drept” am conceput un plan. se intituleaza ” 11 pasi pentru anularea admiterii”:

pasul 1: te hotarasti sa dai la o facultate la care nu vrei (drept).stii ca nu vrei.si totusi te hotarasti.

pasul 2: iti mentii hotararea cu incapatanare timp de cateva ore

pasul 3: te interesezi la ce se da admitere. aplici un google. bingo! economie si gramatica.

pasul 4: parintii se ofera sa te dea la un profesor. tu accepti categoric, indubitabil si inexorabil

pasul 5: te tii de pregatiri saptamanal. sau nu neaparat ..

pasul 6: nu suporti materia pentru admitere pentru ca e seaca. dar te duci, esti atent, incerci sa o intelegi.nu poti, e seaca.

pasul 7:ingrasi porcul inainte de ajun , prin conspecte si exercitii recapitulative din capitolele neconspectate

pasul 8: observi ca porcul nu se prea ingrasa si il lasi totusi pana la ajun.

pasul 9: ajunul

pasul 10: te duci la admitere .rezolvi elegant cerintele pana la ultima . si la sfarsit te semnezi” BUNA. MA NUMESC IOANA. SI NU DAU DOI LEI PE NOTAREALA , AVOCATEALA SI JUDECATOREALA VOASTRA INFECTA SI COMANDATA POLITIC. Va sarut pasional.Adio.”

pasul 11: te intorci  acasa si bei o cafea 

colindăm, colindăm …

collage49.jpg

in general… nu imi place iarna. e rece,goala… mi se pare vulgara. un anotimp porno plin de copaci fara frunze.

iarna asta?

o iubesc …

de ce?
pentru ca simplu o iubesc.

a inceput pe 1. ca fiecare anotimp. nu… nu o sa fac un eseu despre etimologia, escatologia, blabla-ologia iernii. am reusit sa promovez anii de gradinita… a fost greu.. dar am scos-o la capat. a fost insa teribil de greu.

acum sunt in clasa a 12-a. si e cea mai frumoasa iarna posibila. da .. copacii sunt fara frunze, e porno , e al dracului de frig, am racit de 6 ori de pe 1 decembrie pana acum, am luat strepsils cu tonele.si cu toate astea o iubesc. pe ea. prostituata climaterica.  

de 3 zile am colindat institutiile si am baut vin fiert cu scortisoara in Belfast. Eu, Crissy, Sonia, Teo, Crisa , Iulia, Iri, Dia, Vichi, Doruta, Ada, Juani.

toata lumea se intreaba de ce la 18 ani iti mai arde de colindat. multi isi raspund „pentru ca ai nevoie de bani”. Noi ne raspunem „pentru ca ne place”.

Da frate ne place. E frumos.

Astazi am colindat la spital.Medicii, asistentele, cativa bolnavi..toti pe un coridor gri. Au inceput sa planga . Erau fericiti… parca vedeam in ochii lor amintirile fiecarui Craciun. Ne ascultau colindele si le simteau carnal. Unul dintre bolnavi era paralizat. Era internat in rezerva. Intins pe pat, peste o perna care ii inalta globii oculari cu 2 cm pentru a ne zari. Zambea incet la fiecare refren.Fiecare rid ii devenea curbiliniu.Musculatura fetei plina de emotii. Incerca sa aplaude . Isi apropia mainile putin cate putin. Nu si le putea apropia suficient de mult incat sa isi termine gestul . Le-a lasat langa pat. Mainile lui verzi  obosite i-au ramas  acolo , intre el, cearsaful alb de spital si pat.  Stateam in usa si incercam sa terminam „Sculati-va gazde mari…” . Suferinta lui ne lua vocile. As fi vrut sa ii imprumut mainile mele. Sa le aiba, sa le simta , sa le miste.

 La banci … niste capitalisti de rahat care nu ne asculta colindele. OTP-istii. Despre ei vorbesc. Aveam programare la ora 11:30. Am fost acolo. Un paznic ne-a directionat „catre brad” . Marea enigma …. unde dracu este bradulllll ? … Era un ficus in dreapta. Ne-am asezat imediat langa el. Am inceput sa cantam. Doamna din fata noastra a stat toate cele 7 minute ale programului cu ochii in calculatorul ei marca Dell. Nimeni nu ne asculta. Cantam colindele mecanic… de dragul de a iesi cat mai repede din incaperea infecta a ASE-istilor.  

La Artego nu ne-au lasat sa cantam decat un colind. Se grabeau. Noi ne-am incurcat la el spre sfarsit.Cu toate astea am primit plase. Cu portocale. uoauuuu

La Banca Transilvania, Piraeus … nu ne-au mai primit pe motiv ca nu mai au fonduri  … hahaha ce tristi suntem :))

Am 18 ani. Si iubesc iarna asta. Si ma bucur ca fac parte din clasa mea in care inca mai exista oameni normali ,nesuperficiali, care nu o ard pe firme, pe chestii haute couture si pe impresii hardcore. Ma bucur si va respect pentru asta din tot sufletul meu.

collage42.jpg

  • Calendar

    • Octombrie 2017
      L M M M V S D
      « Sep    
       1
      2345678
      9101112131415
      16171819202122
      23242526272829
      3031  
  • Caută