Capsula timpului -EU si EUropa

l

 Credo…

Nu imi imaginez ca voi veni eu, cu „micul meu exerciţiu”, cum spunea Constantin Noica, şi voi revoluţiona gandirea teatrală a lumii, însă, pe de altă parte, se pot opaciza inaderenţele sedimentate in epicentrul European. Prin urmare am latinizat amplitudinea noastră spirituală într-o serie de cugetări care au redat perfect ritmicitatea viziunii mele  asupra europenizării. 

1.  Ego

l“ Atunci cand un om spune mi-e foame sau   vreau sa dorm , el rămane aproape un animal” [1]dar cand spune  iată cum reusesc să ţin cumpăna între uniune şi independenţa  începe să devină un eu ideal ,  european .

l Nu sunt din nici o epocă şi din nici un loc; dincolo de timp si spaţiu fiinţa mea spirituală trăieşte eterna sa existenţă, şi dacă,  intrand în raiul gandirii mele , reparcurg cursul varstelor , dacă intind spiritul meu spre un mod de existenţă departe de cel pe care îl percep , devin ceea ce doresc. Participand conştient la uniunea absolută îmi randuiesc acţiunea după mediul care mă înconjoară ; ţara mea devine aceea în care îmi regăsesc paşii . Sunt acela care e . … liber si stăpan al vieţii , corpus al referinţelor europene. 

2. Nosce te ipsum ! 

lPe europeni nimic nu-i leagă de lumea noastră pentru că ea rămane într-o depărtare pe care nicio complezentă nu o poate tulbura , posibilitatea de a o vedea altfel rămane intactă . Ei sunt convinşi privindu-ne că noi aparţinem altei civilizaţii . Lumea aceasta în care ne-am născut  „cu trenurile şi gările ei mizerabile ,  cu satele din Bărăgan  , cu şoselele naţionale pe care întalneşti căruţe ponosite  , biciclişti beţi , femei împingand cărucioare hodorogite , turme de vaci si de oi , bătrane îndoite din şale care cară legături de vreascuri în spinare , toată viaţa aceasta a Romaniei profunde  care nu are nimic idilic în ea” (Liiceanu –pag 71 ) o văd  şi o percep în incomensurabilul mizeriei ei atotstăpanitoare .Dar noi vrem să demontăm aceste false tabuuri , să demonstrăm europenilor  că nu încurajam euro-ignoranţa , însă, pe de altă parte, să demostrăm „une verite absolue, universelle” cunoscandu-ne pe noi şi cunoscand potenţialul  intens al  romanilor. 

  3. Faber  est suae quisque fortunae ! 

l„Numai tu poţi face reformele, nu le putem face noi pentru tine , şi ceea ce UE caută , este progresul în realitate şi nu pe hartie . Trebuie să îndeplineşti această sarcină teribil de dificilă de  a traduce cuvintele în realităţi … Romania va fi membră a UE şi este sarcina ta ca acest lucru să se întample curand.„[2] l   Printr-o dezbatere publică de substanţă  , cinstită şi deschisă , am ieşi din „copilăria ideologica” de după 1989 , ne-am maturiza .Europenitatea pe care o pretindem  obligă la o asemenea dezbatere . Nici rapoartele Comisiei de la Bruxelles , nici asistenţa organismelor financiare internaţionale nu pot înlocui factorul autohton în realizarea proiectului de modernizare a ţării . În plus , pentru mulţi ani de acum încolo , chiar şi după  admiterea în UE , vor exista interese autohtone – economice şi nu numai – care vor trebui să îsi găsească o articulare înţeleaptă şi vivace în politica publică naţională, cu toate aspectele sale externe  , într-o Uniune cu un metabolism tot mai complicat , într-o lume , şi ea , tot mai complicată .

l  Uniunea Europeana inseamna crearea unui spatiu economic comun, libera circulatie a capitalurilor, a serviciilor si a persoanelor, adoptarea unei politici comune in domeniul industriei, agriculturii, serviciilor si in domeniul social. Integrarea economica interstatala presupune o complementaritate bazata pe un nivel de dezvolatare asemanator si cuprinde masuri destinate eliminarii dicriminarii intre unitatile economice ce apartin diferitelor state nationale sau intre economiile nationale.

 4.Cogita diu!

lDa… să ştiu că nimic nu mă poate împiedica să visez frumos la succesul meu-copilul îndrăznelile mele, să ştiu că pot descoperi singură, să ştiu că mă pot bucura de ce e mai bun şi cand mă gandesc la asta, venindu-mi în minte o integrare a ţării noastre în U.E.  văzand în ea nu un scop, ci un mijloc, nu e pentru că adolescenţa e timpul în care luăm universul prea în serios, ci pentru că ştiu că eul în sens de individualitate şi de personalitate umană s-a făurit în procesul convieţuirii, al trăirii în comun cu alţi oameni. Tot aşa, “eul” Romaniei se poate manifesta doar în contextul integrării sale într-o comunitate mai mare, aceea a U.E., căci să înaintezi de unul singur pe drumul propriilor înfăptuiri e foarte greu. Şi poate că prin cuvantul “greu” nu izbutesc să sugerez decat o imagine oarecum generală a eforturilor ce trebuie depuse, atunci cand uiţi că orice activitate este rezultatul unui efort conjugat direct sau mijlocit sau pieptiş sau ocolit

.5.Legum servi sumus  ut liberi esse possimus !

l…”Căci să fii liber nu înseamnă să faci tot ce vrei, ci să ştii că poţi să vrei”(J. P. Sartre)..libertatea e în primul rand responsabilitate, nu e un drept, ci o obligatie…facultatea de a face pentru fericirea proprie tot ce nu strica fericirii altora.

l         Un european „ nu cade  în cursa cuvantului „libertate” . Cand e asuprit poporul lui, libertatea e un concept clar. În acele ceasuri, folosindu-se de  spadă şi scut, lupta pană ce-şi pierde suflarea sau viaţa. În fata asupririi, libertatea e simplu de înteles : este opusul sclaviei”. [3] Uneori însă europeanul îi aude pe cei mai varstnici zicand  : „cand voi înceta să muncesc voi fi liber.” Apoi, după un an, cei mai varstnici se plang : „viata e doar plictiseală şi rutina.” în cazul acesta libertatea e greu de înţeles, ea înseamnă lipsă de sens. Un european e sclavul visului său şi liber în păşire .

lIdeea de drept este o idee universală , săpată în litere distincte şi de neşters , dacă nu în lumea văzută, cel puţin în lumea gandirii şi a sufletului. În viaţa de fiecare zi , multe dintre lucrurile pe care le considerăm normale şi fireşti îşi au originea  în ceea ce se numeşte „drepturile omului”. Este vorba, de exemplu,  despre dreptul de trăi liber , dreptul la integritate fizică şi psihică , la egală ocrotire din partea legii , de a fi recunoscut ca subiect de drept, dreptul la o cetăţenie, dreptul de a se căsători si de a întemeia o familie , dreptul de a nu fi supus unei  imixţiuni arbitrare sau ilegale , dreptul de proprietate , dreptul la moştenire , dreptul la libertatea gandirii , conştiinţei si religiei , dreptul de asociere  , dreptul la azil , dreptul la sănătate şi la educaţie  , dreptul la asigurare socială şi dreptul la un nivel de trai decent . [8]

6.Audaces fortuna in vat!

Pentru a ne europeniza cu adevărat  trebuie să ne păstrăm profund încătuşată în suflet etnografia ,  istoria si cultura poporului nostru . Europa surprinde prin colosala sa energie pulsională , prin măreţia trecutului şi prin prospeţimea recepţiei , adică prin simbioza culturală pe care o reprezintă .Romania se integrează perfect acestui concept , elementele sale etnografice fiind unice , irepetabile . De asemenea  potenţialul euro-intelectual al poporului nostru e recunoscut la scală mondială  , George Palade (renaşterea biologiei celulare) , N.C.Paulescu (descoperitorul insulinei) , Traian Vuia , Constantin Brancuşi  , Gogu Constantinescu (revoluţionarul tehnicii universale ) , Nicolae Titulescu (personalitate proeminenta a vieţii internationale interbelice ) , Henri Coanda (numeroase invenţii în domeniul aviaţiei ), oameni care au demostrat ca Romania poate şi are multe să ofere  . [4] În orice con de brazi se ascund o suta de păduri , trebuie doar să ai răbdare să le vezi crescand . Investind în procesul de euro-culturalizare a poporului nostru , Europa îsi va deschide cu mandrie porţile  pentru a primi o „naţiune deşteapta” , deşi nu prezentăm un potenţial financiar .

        7. Europa sub specie aeternitatis … . 

Ca şi lirismul , Europa „nu trebuie să semnifice  , ci doar să existe „ [5]prin decantările de nuanţe si modulaţii ale spiritualităţii noastre. lEuropa, o legendă scrisă cu colţul inimii noastre… A  fost odată, la Tyr , o prinţesa care se numea Europe . Într-o noapte  , întinsă în propriul iatac din palatul tatălui ei , regele Agenor , ea avu un vis : se făcea că două ţinuturi , cu chip de femei , „ţinutul Asiei „( in originea egeeana , „acou”  , „asia” însemnand „răsărit”)    şi „ţinutul din faţă” , se certau a cui să fie ea. Ce dintai voia s-o ocrotească şi s-o păstreze  , a doua voia  , conform dorinţei lui Zeus  , s-o ducă cu ea dincolo de ape. Prinţesa se trezi şi rămase pe ganduri, apoi reveni la activitatea şi jocurile obişnuite. Împreună cu alte prinţese, prietenele ei, se duse la malul mării să culeagă flori. Acolo, îşi făcu apariţia un taur, maiestuos şi bland, care o convinse să i se urce în spinare, ceea ce, nu fără să stea la îndoială, tanăra se învoi să facă. După care taurul se ridică, iuţi pasul spre mare şi, traversand valurile, îi dezvălui că e Zeus şi că, arzand de dragoste pentru ea, îmbrăcase această formă de animal ca s-o răpească. Europe ajunse astfel în Creta, se căsători cu taurul, devenind mamă a unor fii aleşi. [6] l La mijlocul veacului al XVII-lea Sully imagina în lucrarea sa Sages et Royales Economies, un Consiliu al Europei care să ţină în mană 11 monarhii şi 4 republici, dar excluzand Rusia. Saint-Simon în 1814 voia “ să reorganizeze societatea europeană”, iar Victor Hugo în 1851 vorbea de Statele Unite ale Europei. Însă abia în secolul nostru a încercat prinţul Coudenhove-Kalergi  o acţiune, pe care o voia concretă, de realizare a unei Paneurope. l În prezent, s-a format, un organism internaţional care grupează statele europene într-o unitate mai stransă, tapetată cu chintesenţa idealurilor şi principiilor partimoniale, ale progresului social şi salvgardării.Întemeiat pe baza tratatului de la Londra, din 9 mai 1949, Consiliul Europei a venit să completeze pe plan politic un regim democratic pluralist şi un climat al coagulării drepturilor omului. [7]Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas catre crearea a ceea ce este astăzi Uniunea Europeana.În acea zi, la Paris, Ministrul de Externe
 al Franţei,  Robert Schuman, spunea: ”Pacea mondială nu va putea fi salvgardată fără eforturi creatoare, pe măsura pericolelor care o ameninţă. Contribuţia pe care o Europă organizată şi activă o poate aduce civilizaţiei este indispensabilă relaţiilor paşnice ” şi promova totodată fuziunea intereselor, indispensabile stabilirii unei comunităţi. Premisele întemeierii Uniunii Europene au fost desemnate printr-un spectru de pluralităţi al unor tratate naţionale şi internaţionale precum Tratatul de la Paris, Tratatele de la Roma instituind CEE(Comunitatea Economică Europeană) şi CEEA(Comunitatea Europeană a Energiei Atomice), Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene, Tratatul se la Amsterdam intrat în vigoare în 1999, Tratatul de la Nisa, intrat în vigoare în 2003, care implementează valorile democratice sedimentate pe albia arhaică a paradoxurilor europene.  

Bibliografie 

1. „Dumnezeu si omul”-antologie de cugetari , Editura Sfantul Alexandru ,  , Bucuresti , 2001
2. Graham Avery , Romanian Journal of European Affairs , vol 2 , no 2, iulie 2002 , Nicolae Idu , Institutul European din Romania
3. Paulo Coelho , Manualul Razboinicului luminii , Editura Humanitas , Bucuresti , 2004
4. Michael H.Hart , „100 de personalitati din toate timpurile care au influentat evolutia omenirii” , Editura Lider , Bucuresti , 1992
5. Archibald Macleish
6. J Carpentier , F. Lebrun  , Istoria Europei , Editura Humanitas , Bucuresti ,  1992 , p. 13-16
7. Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene Edit. Universul Juridic, Bucureşti 2004,  pag 72
8. Ion Diaconu , Drepturile omului , Editura Institutul Roman pentru Drepturile Omului , Bucuresti , 1993  p.65-67

Webgrafie –        www.europeana.ro/–        www.infoeuropa.ro–        www.finantare.ro–        www.ier.ro–        www.uniuneaeuropeana.ro–        http://www.mie.ro/telverde/NEW/generalitati/01.htm–        http://www.europe-at-school.org–        http://www.cntv.ro/spring2006/program.doc–        http://www.infoeuropa.ro/ieweb/jsp/page.jsp?cid=1087&lid=1         

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI