Un acrobat isi incepe mereu viata printr-un nihilism al staticului.
„Se spune ca Diogene s-ar fi ocupat cu falsificarea de bani.-Orice om care nu crede in adevarul absolut are drept sa falsifice totul „-Emil Cioran -Amurgul gandurilor
Eu nu cred in adevarul absolut dar cred in adevar si cred in absolut … pana acum 2h 18 minute 5 secunde si 9 nano secole imi cautam adevarul , adevarul meu in lume , adevarul meu in mine , adevarul adevarului .. doar ca , pe potecile astea pline de cautari si de humus am descoperit ca eu sunt minciuna … ca eu mint mint ..punish me God mint sunt pacatoasa stiu stiu mint …si suntmintita ..in draci si al dracului de mult ..si „dau dracului” de sarbatori …
Pentru mine falsurile se intampla daily , mai ales in zilele cu scoala , cand vad toti oamenii insirati pe 3 randuri ca niste profeti , jucandu-si rolul de carausi ai vietii… cateodata cand intru ciufulita in clasa mi se pare ca am 777 de ani si ca diriga a facut un accident cu tir-ul viselor … mi se pare ca sunt un nimeni incurabil si ca nimeni-ul din mine imi va duce crucea peste ulitele propriului meu simbol
Cine sunt falsurile?Sau ce sunt?
Sunt niste „chestii” neutre. Sunt un fel de caracatita fara capac. Se acopera cu perdelele timpului si dorm infasurate dupa care isi renasc universurile lor bulimice …
Sunt nihiliste?nuuu…nici gand ..sunt chiar o reflexie mozaicata a verismului..
Falsurile sunt doar senzatii sau morminte .
Fericirile , cerul au un scepticism falsificat.
Noi , lalelele , iarba , avem in noi viscere pe care le gravam cu oglinzi .
Eu nu pot sa falsific dar pot deveni falsa ..ca o brosca pe lac , ca o brosca pe mlastina , sau ca o broasca pe ocean . Oricare varianta as alege-o falsul meu e la fel de umed si fotosensibil ca amprentele unui paradox.
Si totusi ..un om care nu crede in adevarul absolut are dreptul sa falsifice macar putin?dar un 90%? sau are dreptul la nimic? cine ii da dreptul?constitutiile neantului sau avocatii capriciosi ai obscurantismului?
Daca avem dreptul la falsuri atunci nu suntem intangibil .. eu pot falsifica blogosfera …o pot transforma intr-un flash memory divortat de acadelele matasoase ale peliculelor…
Diogene era un martir? Diogene era un stih , un decor uns cu spirturile atatcunosterii?Sau era doar un introvertit plin de povesti arhivate in frigul remuscarilor?
Asa cum pe zapada eu ma transform in melc si imi mangai tate cavernele pline cu falsitatile plamanilor , Diogene era un acrobat .Un acrobat scund, cu entorse la cotul lateral , care sare peste toate prelungirile filosofice si se zmulge din Dumnezeul farmaceutic al incurabilului.
Mie mi s-au falsificat toate realitatile … toate zilele saptamanii , toate coapsele , si partial torticolisul meu ideatic …
Un acrobat inchide lumina si isi rateaza autobiografia cu pasi mici. „Lumea nu-i decat un Nicaieri universal. De aceea n-ai unde sa te duci niciodata…”
Lasă un comentariu
Niciun comentariu până acum.
irefutabila dot com :) 
Lasă un comentariu