ceai cu scortisoara si jazz

sursa poza

______________________________________________

8 mai 2008

8

–––

intr-o zi din asta , pe jumatate obscura, pe sfert invelita in giulgiu

imi construiesc venele in forma de melc

poate asa voi sti cand si cum sa ma ma colorez atunci cand ploua.

cum si cand să mă colorez

cum şi când

cum

c

___________________________________________________________________

un timp irelevant

bolnav

ma acopar cu el, el se trage pe cealalta margine a patului

să-şi odihnească  sânii 

odihna să-şi sâniească

să+şi sâ

â

___________________________

ceaiul sta  ingropat intr-o vioara stradivarius

… imi place sa ii beau din  cenusa

 e frumos sa-l adulmeci …

sa-i numeri glucidele si proteinele , sa il tii captiv intr-o singura papila gustativa , intr-un singur molar .

un puscarias  care  deseneaza „singur intre patru pereti” pe mandibula ta stanga.

si cat de frumos e sa adulmeci un grafitti fluid ingropat de viu intr-o vioara stradivarius .

intr-o vioara stradivarius ingropat de viu un graffiti.

viu vioara  

v

______________

cu o tenta de crepuscul,

incet,

incep sa devin un homo sentimentalis …

imi place sa ma plimb pe marginea cănii cu o singură buză

e un joc plin de adrenalină

o adrenalină plină

lină

ă

_______________________

imagineaza-ti un roller coaster care danseaza gez

apoi muzica se opreste brusc. roller coaster-ul se descompune. si cu toate astea adrenalina nu dispare. ramane tăcândă şi descompusă ca într-o teorie a anamnezei. 

asa se intampla cu fiecare ceai.  o resurectie din amintiri. incepi sa redevii un pescar al trecutului.

doar că ştii…în balta asta a timpului ….

e mult mâl …

mâl mult

m

–––

2008 mai 8

8

 

 

Anunțuri

7 comentarii

  1. mult mal…. 😦 asta e …ne zbatem…. sau stam linistiti sa ne scufundam mai greu… tu ce ai face???

  2. cum spuneai cip, „ne zbatem” … eu, tu, alţii, aceiaşi… şi în mod paradoxal, cu fiecare zbatere ne scufundăm mai greu. Pasivitatea pare un remediu dar e doar un fetiş degenerat.

  3. Ne zbatem pentru a putea exista intr-o lume nu prea dreapta, ne zbatem pentru a atinge nazuintele pe care ni le-am propus, iar pasivitatea din partea noastra e semn al renuntarii. Sunt nea Costache si sunt apropiat probabil de varsta parintilor tai . Citirea catorva din articolele de pe blogul tau iti dezvaluesc caracterul melancolic, judecata matura, sensibilitatea si exuberanta specifica varstei, dar mai dezvaluieste ceva: talentul tau in ale scrisului .Felicitari ! Sunt sigur ca vei avea un viitor frumos, si asta iti doresc din suflet.
    Un viitor cititor fidel,
    Nea Costache

  4. ti-am savurat versurile. (si, sa stii ca nu spun asta doar ca sa fiu amabila sau dintr-un sentiment al reciprocitatii.) remarc originaitatea, senzualitatea, naturaletea cuceritoare („imi place sa ma plimb pe marginea cănii cu o singură buză”)…
    ai un blog pe gustul meu, il trec in lista celor „de bantuitt” :), cand am timp si nu sunt somnoroasa (uneori, ca si acum, sunt prea obosita sau, cel putin, asa ma simt). iti las maine pe blogul meu raspuns cu id sau iti scriu mail.

  5. Nea Costache ..total de acord cu atitudinea „zbaterista” (activa) despre care ati mentionat pe la inceputul comentariului . .Pasivitatea este intr-adevar confortabila, dar ineficienta, nu ne duce niciunde , dimpotriva, ne diminueaza treptat specificitatea.

    Eu sunt Ioana si va multumesc -la fel de din suflet- pentru cuvintele pe care mi le-ati lasat aici …
    chiar mi-ar face mare placere sa mai schimbam, cu timpul, pareri , sugestii, similare, antinomice de orice fel si de orice culoare posibila.

    pana una alta insa , insist sa astept acea carte publicata, de care sper sa va faceti timp sa va ocupati.

    cat despre fidelitatea lectoriala, va astept cu mult drag pe aici , pe la mine 🙂

  6. Silvia , nu cred ca mai e nevoie sa mentionez ca iti citesc de mai bine de 6 ani de zile poeziile de pe http://www.agonia.ro , ca am crescut cu ele, si ca le port in mine pe oriunde ma duc. poate chiar ele …au fost si sunt inca substrat pentru o parte din modul meu de fi, de a simti, de a gandi, de a privi , de a sopti lucruri, anotimpuri, lacune, utopii, pragmatisme, simplitati, in definitiv, lumi.
    chiar ma bucur sa te gasesc aici , intr-o zi de mai, printre tentativele mele (neelucidate inca) de a scrie, printre lumile mele construite discret din cuvinte.
    si cu atat mai mult cu cat, spui, degajat , ca toate se strang intr- un blog „pe gustul tau”.
    asa sa fie 🙂
    cam atat , alte cuvinte ar fi de prisos.

  7. cat despre oboseala , ia un loc in fotoliul cuvintelor , si delecteaza-te cu ceaiul de scortisoara si jazz. e pentru tine, si pentru voi toti „cei care intrati aici”, cum ar zice Dante Aligheri.
    poate in felul asta … se va mai duce putin din ea, un „putin” cat mai cuprinzator, cat mai larg, cat mai amplu
    .


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s