delirium tremens

 

 

1896- primul sarut aparut intr-un film.  May Irwin si John Rice. 20 de secunde.

acum e septembrie.  o parte din istorie a murit.

tu inca mai traiesti sa ma cunosti in fiecare sambata in acelasi pub imbibat cu jazz.

___________________________________

nu nu ..nimic nu se repeta ..totul e mereu altfel, mereu nou.

hai sa numaram mereurile pe degete, pe pleoape, pe chip. sa le dividem la doi  sa vedem cat sunt de impare.

_________

tac .  te ascult.

_________

asa respir eu ..numai blank-uri….

_________

ma tii in mana ca pe un evantai . imi pliez fiecare gest intr-o cheie Sol. asa am invatat sa te tin de mana.

un abecedar monoton .

_________

 

uneori …doar uneori sau nicicand ..pleaca dinspre soaptele tale ecouri inspre Marea tot mai Neagra a timpanelor mele.

vaaai …ce soap opera am construit aici ..fara caramizi fara tigla ..doar din venele noastre.

nu-i asa ca daca am reusi sa devenim continente ne-am plimba pe ape imbratisati…

_______

mi-ai strans intr-un portret toate sambetele.

in el, stau intinsa pe o plansa alba ca o sculptura a lui ron mueck. nu-mi place albul.

_______
in cinstea albului, a mortii si a 1896-lui propun un toast.

 

palimpsest

 

nu stiu de unde sa incep cu ce sa termin cum

.

imi caut cateva ganduri pentru o ultimă ikebană

e mult  delir in mine prin mine in tot

un kenvelo anorganic  „anywhere.anytime” se rupe discret din gramatica timpului si isi construieste o capşă in mine .

___________

astazi duminica doarme pe o margine de uter.  imi cambrez privirea incestuos pe jumatate din chipul ei.

___________

how sweet

haha

___________________________________

inainte iubeam duminicile.  erau lirice si pline de atribute:fuste plisate , mersuri la biserica, „buna ziua” si „sa traiesti maica”-uri  rostite sacadat de batranele care cutreierau cimitirul, iconostasuri, sandale noi. fiecare duminica avea un blaga al ei, un eliade al ei.  o scriptura dintr-un puzzle cu sacruri.

acum sunt excesive si mate ca intr-un  vernisaj hidos cu intamplari.

nu mai au pigment,au ramas niste insolatii senile , galbene . intr-un lan de grau cu corbi al lui  van gogh .

 

eu imi adjudec singura duminicile. imi place sa le adulmec, prohod cu prohod. 

_______________________

Lasati duminicile sa vina la mine!

_________________________

avorturi  metafizice,sictiruri si cearcane- cat de liturgica este duminica astazi.

Domnule Mihai Popovici,

[Astazi-5.08.2008- a aparut in Gorj-Domino un articol de mare „actualitate” ,semnat de domnul Popovici,  care dezbate unul dintre posturile aparute pe acest blog (in urma cu mai bine de doua luni de zile). Desigur, aceasta scriere personala de pe blog apare in ziarul local  „impodobita” pe alocuri cu tot soiul de mijloace stilistice si artistice pentru a atrage atentia lectorilor creduli gorjeni]

 Nu vreau sa va plictisesc cu diverse compuneri sau elucubratii, nu o sa manifest o atitudine digresiva, dimpotriva voi incerca sa fiu foarte concisa in ceea ce vreau sa va transmit cu privire la articolul recent publicat. In acest sens, tin sa fac urmatoarele precizari:

1. Eu nu „preiau modelul Elenei Basescu”, si niciun alt model politic sau non-politic, nu am absolut nicio intentie de „a duce mai departe ideile parentale in politica” … pentru ca inca nu vreau sa ma implic in acest domeniu, am cu totul alte prioritati si obiective.

2.Blogul meu NU este unul politic, este unul strict personal tocmai de aceea multe dintre opiniile exprimate aici sunt oarecum diletante, ale unui privitor de pe margine. Nu sunt analist politic, nici politician propriu-zis, sunt un adolescent de 18 ani din Romania…atat.

Oricum este foarte interesant (de doua ori foarte) procedeul prin care, din 347 de posturi postate pe acest blog despre poezie, proiecte si alte scrieri v-ati oprit exact la acesta: un pamflet(singurul de altfel) care cuprinde discrete referiri la scena politica locala.

3.Nu scriu in presa, scriu posturi publicate pe un blog personal.Nu m-as fi gandit ca pana si aceste posturi vor fi reinterpretate in diverse moduri si apoi publicate intr-un ziar local. Prin urmare, am restrictionat vizualizarea postului. Cei care doresc sa il citeasca o vor putea face in mod exclusiv cu acordul meu. Eu imi respect cititorii, atat timp cat si ei ma respecta pe mine, si nu imi preiau materialele pentru a le reorganiza dupa bunul plac.

4. Eu nu sunt „suparata” pe nimeni:nici pe PSD, nici pe PNG , PDL sau PRM, nici pe domnii Cornel Popescu si Florin Craciumaru. Sunt ferm convinsa de faptul ca sunt niste personaje politice capabile sa-si autoevalueze actiunile si sa decida daca este sau nu in regula ceea ce se intampla.Nu judec eu, adolescentul, actiunile unor oameni cu mult mai multa experienta de viata decat mine. Eu doar constat ocazional anumite aspecte si imi aloc dreptul de a fi multumita sau nemultumita de ele.

Iar cele ce le-am constatat au fost lucruri GENERALE legate de alegerile sustinute in decursul acestui an, pe care, de altfel, multa lume le-a constientizat in timp.

5. Nu sunt nicidecum  „o portavoce a ideilor tatalui” (oricum interesanta metafora ! ). Eu il respect extraordinar de mult pe tatal meu pentru lucrurile frumoase pe care le-a facut pentru Gorj, care au fost extrem de importante si  de numeroase , insa pe de alta parte, sunt inca suficient de lucida pentru a avea o opinie proprie cu privire la anumite aspecte.

Imi pare rau sa va dezamagesc dar nu ma regasesc in acest portret „palimpsestist” pe care mi-l schitati in scurtul articol publicat.

6. Ati utilizat materialul de pe blogul meu(atat poza cat si postul) fara sa imi cereti acordul ,  mai mult decat atat l-ati si contorsionat,  lucru care mi se pare destul de grav si voi actiona in consecinta.

schismă

 

 

îl ascult pe şopăn (chopin) – nocturnă.

cu genunchii goi si cu parul ud . e vară în mine.

bemoluri, chillout-uri , lounge-uri. se muleaza ca un psoriazis pe carne.

intre al doilea si al treilea deget de la mana un king edward. se spune ca fumatul ucide. e ok . oricum nu mai pastrez multe lucruri vii in mine. fumatul e diletant.e naiv.  nu a aflat inca de noi.de ce am fost si de cat a murit din noi de atunci. da da da  ..e un fel de  fuck off  uciderea a fost adjudecată.

in acest iunie am hotarat sa ne construim cavouri in fiecare ventricul. ne place sa facem asta. e singurul hobby-ism care ne conjuga la persoana intâi plural.

ne zidim chipurile si tot ce avem intr-un wordlessness atipic. nu mai exista pasteluri … din ele a ramas doar prima silaba. veziii … a ramas totusi  ceva …

___________________________________________________

sună cristi. dupa 3 ani. e frustrant sa vezi cum creşte timpul între doi oameni.

___________________________________________________

in cautarea postmodernismului pierdut

 

nu imi place sa critic , sa tai si sa spintec poeti , poezii, proze , literaturi, beletristici.pentru ca eu insami sunt o diletanta si daca ma ia cineva la bani marunti(si nu neaparat la bani marunti ..poate sa opteze si pentru  bani mijlocii ..mari imensi)  imi gaseste multe bube. dar e ok ..toti avem bube. toti suntem praf intr-un anumit procent.   dar acest mircea cel tanar al literaturii romane imi starneste controverse intrinseci ( pfff .. mi-e lene sa mai gasesc  exprimari din astea didacticiste :)) asa ca o sa-i exemplific cateva  lirisme  deosebit de „elaborate”  sa terminam povestea ).

simplu si elocvent : car-ta-res-cu. si bubele lui.

„fata cu sosete de diamant

zvelta ca o pipeta
trece pe bicicleta”

buuun … foarte captivant acest sincretism stihial  sosete-pipete-biciclete.

dar captivant-ismul continua

„sa fim tandri, singuratatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu/
sa fim tandri, mai zise o musca.”

aici, sensibilitatea eului liric evadeaza din ontologic, aderand discret la dialectica rutiera (hahaha)  . in al doilea vers apologia eros-ului este amplificata de implicarea insectei musca (Calliphora vomitoria ) . Musca este  asadar, in viziune cartaresciana,  corpus-ul central al interioritatii .

„oh, mai ramâi, sopti lustra catre o scama de pe covor,
nu vrei sa te urci la mine? bem ceva, ascultam muzica, îti arat biblioteca . . .
nu vrei sa ramâi în noaptea asta la mine?”

i-auzi  i-auzi. implicatiile erotice ating paroxismul. cuplul lustra – scama de covor  isi neantizeaza inocenta, optand pentru un eros imund :))

„sa fim tandri, loz necâstigator, sa fim tandri, batator de covoare,
sa ne iubim, robinete, sa facem excursii, mapa de plicuri!
în rochii de moloz si nuiele verzi, de mezeluri si de brânzeturi”

in aceasta secventa lirica , de o inedita insemnatate, eul liric, intens potentat de starea junkista in care se afla, ataseaza la palimpsestul iubirii si alte elemente participative: lozul necastigator, batatorul de covoare, robinete, mapa de plicuri, rochii , mezeluri si branzeturi.

se defineste asadar complementarismul hochland-iubire , un complementarism dat dracului de bine ales.

foarte tare dihotomia asta hochlandista. poate pe viitor vei incerca si cu danone de afine.

„pâna si copacii
miroseau a dentist.”

hmmm….vizionarismul cartarescian este extins in natura , semnificand de fapt, un endofenomen consubstantial marketing-ului  :  anti-reclama la colgate herbal

„tu esti un monstru. mi-e frica de tine.
ai lucruri pe care eu nu le am. ai sâni, de pilda,
ai tupeu.”

eul liric se confrunta cu un nihilism organic. nu-si poate accepta conditia , se simte stingher, inferior in raport cu genealogia „feminelor”.

„si, doamne cum îti picura parul pâna pe sale
ca un camion fructexport, fantomatic si moale
care ar trece pe dorobanti.”

uoauuu … mult prea deep . face parte din ciclul ” metaforiza-ţi-aş părul”

„tremur când ma atingi. mi se face rau când îti aud vocea la telefon.
de ce trebuie sa existe o fiinta ca tine?
si de ce trebuie acum sa nu mai existe?
bestie, pistruiato si fufo,
feregea peste maxilare de tinichea,
gâsco.”

apelativul din final amplifica ex abrupto insemnatatea eterogena a „bestiei, pistruiatei, fufei” . Femeia iubita capata astfel in „eikon”-ul cartarescian … contingenta conectata la fetisizarea animalicului in ontologic.

„lasa-ti lumea ta uitata,
asterne un strat de pudra peste imperiul tau iesit ca un cos pe tenul bronzat al amicitiei”

la dracu (daaa..cacofonie ..daaa) cu „lasa-ti lumea ta uitata mi te da cu totul mie” ..la naiba cu tot romantismul si clasicismul … screw them … carta is the new eve in town now.

primul vers ,  mihaieminescian de altfel interrelationeaza cu eclectismul postmodern, continunand , prin ingambament in al doilea vers organic, ontologizat , superficializat.  Categoriile lectoriale sunt indemnate, in mod indirect, sa foloseasca produsele cosmetice Avon, Oriflame, Sensi Blu, pentru a genera escatologia/ apocatastaza cosului aparut pe sublimul  ” ten bronzat ”

„am prins zile misto si am facut multa dragoste
dar totul e ca un anotimp încheiat”

eu cred ca aici eul liric minte. hardcore.

„Niste grasane se uitau la mine
si atunci îmi dau seama ca zâmbesc. „

da si eu imi dau seama ca zambesc la citirea acestor stihuri nostalgice/captivante/infailibile/inexorabile…mi se intampla adesea sa zambesc in hohote.

măi cărtă măi , măi poetule/eule liric/metaforicule/hiperbolicule  măi, măi autorule măi  … o intrebare am eu  pentru tine  … e mai mult un retorism ” eşti pă K frate ?”

 

bine , bine, sunt rea.

declin

 

 

nu intentionam sa iti spun

dar sa stii…

eu pot sa iti recunosc plansul

chiar si atunci cand dormi.

__________________________________________________

_______________

il aud si acum ..

in Si bemol

un mir al timpului inchegat intr-o pleoapa

_____________________________

________

singur, sumbru, sec.

__________________________________

12 A… simplu, 12 A

sapte treizecimi din 12 A (banchet)

high classed Marl (banchet)

juuump

sapte a sasea

absolventiiiiii

incendierea nominelor pe platou

 

hmmmm nu aveam de gand sa pun poze ..nici macar sa scriu ceva (si nici nu o voi face decat la modul foarte extra ultra discret si oarecum lacunar  )  ..din simplul motiv ca despre lucrurile cu adevarat importante nu poti vorbi , nu poti scrie, nu le poti ingramadi  intr-o poza,nici macar  in sute , mii , miliarde sau catralioane  de pixeli .

sunt imense si atat.

el, (denumit rudimentar) liceul  a fost unul dintre putinele lucruri imense care raman in tine, pe tine, prin tine, din tine.

in toate aceste „tine”-uri ma aflu eu. ne aflam noi, 12A-istii, aia semischizofrenici care se desculta si danseaza, aia care discuta despre  furculitele de titan richiene, care o ard pe „dome” nocturne , care danseaza in ploi torentiale si poarta discutii cu resoul gicu, care  beau dumitruri, petrica-uri, vermuturi, zaraze  si stalinuri in balcon, care sar in asa hal incat se sparg farfuriile cu un etaj mai jos, in camera dirigii, aia care se duc mai apoi in boxeri sa stranga cioburile (in special pruncul), aia care deschid player-ul cu margineanu si care canta „cadeeeeeeee cade cade cade cade copacul”, aia care lanseaza teoria esuata a eicosanului, aia care inventeaza megatendinta trenia, aia care fac liniute cu cielo in drum spre gratar, aia care fac un minishow in kaufland la cumparat de ingrediente grataresciene , aia care se duc in parc, noaptea ,impreuna cu sank’t petersburg la un chill mic , aia care se urca pe garduri la concertul cu iris,aia care sparg baloanele portocalii , aia care aplica un vin rosu demidulce inainte de a ajunge la balul mascat ducuescian, aia care se aduna in belfast la coffee sa-si dezbata arborele genealogic si nomenclaturist al mamelor ,care fac clatite cu fanta in tigaia lui sami,  care se strang pe seara la un trabuc sir king edwards si la o sampanie bambino party, aia care dau diplome cu „sunteti meser” la profi la festivitatea robelor , si care o ard lexical pe asteriscuri , care se strang seara la han la irish coffee-uri si milkshake-uri , care incendiaza nominele pe platou si il pierd pe bartolomeu prin gazon,  care achizitioneaza de la chioscurile godinestene max cu esenta de rom , care adorm pe iarba incercand sa localizeze carul mare, care dezbat etimologia si campul semantic ale cuvintelor cocean, stiulete, druga, care iar pe furis porumb fiert din cratita lui Nelutu, aia care danseaza rave si dezvolta cultul cernobal style, aia care arunca pietre plate in tismana, care alearga printre urzici si stupi pentru a ajunge la rau, care beau un gossen in timp ce se uita la brainiac si la movies 24 tolaniti pe mese, scaune, fotolii si covoare, care nu se trezesc nici cu portavocea, care asculta bob marley in timp ce sonia prepara cafea in oala de 7 litri.

 

chiar daca probabil in intreaga lume au existat sute de milioane de 12 A-uri ..chiar daca ceilalti care vor veni dupa noi , vor face si ei parte din alte multe, incontestabil, irefutabil, implacabil (si alte in/im-uri)  de multe  12 A-uri (doar asa se denumesc clasele ,dupa clasicul regim de numerotare pedagogica  , pai nu ? )… pentru mine exista un singur 12 A …12 A-ul meu, al nostru , in care am crescut, am ras, am cazut, am alergat din nou apoi si din care acum multi au impresia ca plec , dar nu , nimeni nu pleaca frate  ..si la 58 de ani, cand o sa am riduri hardcore pe frunte si o sa am lobii urechii drepte lasati, cand o sa vin scarbita, ostenita de la serviciu, cand o sa am pielea zbarcita si degetele de la picioare deformate de pantofi, cand o sa obosesc repede si o sa critic generatiile tinere, cand poate o sa am osteoporoza si n-o sa pot sa mai dau ture nocturne de stadion  , tot o sa fac parte din 12 A-ul meu.. si el din mine .

12 A … simplu si imens. atat.

simplu noi ..incepand cu mine(stics) , sami, pruncul, crisa mea curly,  woggie, castor(xenofon),crisa (duckie) , bursi, juani, teo, dia, vicky, doru, richie(platane),ada, rox  …si mihaiul (pleata) adi, andreea, adina, iulia, cioara, iriii,vericu’, mire, ionut al meu , cristi , corni, ralu.  

simplu ei ( profii … o parte dintre ) :  Dutzi (Dutescu Daniela -romana), Velti (Veltan Elena -filosofie) , Olga (Barbuti Olga -psihologie) , Mona(Malaescu Simona -geografie),  Nodea Eugen (info), si desigur Mimi (Popescu Maria- chimie, diriginte ) .

liceul asta a fost pentru mine acasa, un acasa pe care l-am locuit uneori cu mare complexitate , alteori cu mici abateri caterincoase, cu chill-uri si momente mai tensionate a bit  ( wrestling-uri osoase in fata la loboratorul de info, trageri de par si a few palme :))  a very few ) .. cu toate relele lui  (insesizabile de altfel) si bunele (mult prea sesizabile ) a fost frumos din cale-afara.

va iubesc din tot sufletul meu .

si atat.

eşafod

sursa foto

_____________________________________________

atunci când închizi ochii şi uiţi cafeaua pe foc

te iubesc prin inducţie

doar atunci

şi acum

_________________

 

 

 

în mintea mea moare ,pe rând, câte un semafor

acum pot să alerg singură  să cad singură în gândurile mele

să descopăr singură străzi albe şi verzi în care să îmi odihnesc venele

acum pot să.

_________________________________________

atunci când permanenţa e o iluzie şi  când străzile sunt iritant de inguste, enervant de mici, obsesiv de palide,

apari tu cu un chip necenzurat

ramai în ele cu ele şi ele devin iritant de tine, enervant de tine, obsesiv de tine.

______________

acum cand deschizi ochii si  cronometrezi atent ultimul clocot al timpului

te iubesc prin inducţie

doar acum

si atunci.

 

 

 

____________________________

 

 

[ascultând – emeric imre –nebun de alb ]

simetrii, clisee, laissez-faire-uri

imi place sa cobor scari

intr-un horoscop bolnav, canicular.

cu una dintre talpi subreda

imi place sa cobor scari.

Initial, acest post trebuia sa fie despre altceva , despre ceva mai utopic, mai netranşant. Dar acum  ne aflam intr-un moment posterior celui initial. Asadar/astfel incat/ prin urmare/ in consecinta , este despre:

–––––––––

astazi mi-am prezentat atestatul. despre „Kitsch-ul societal” , despre diletantismul postmodern.As fi putut scrie despre Indochina, despre fabricarea furculitelor, despre eicosan  sau despre elefanti.Multi o fac. Dar ca si Nietzsche, eu cred ca nu exista obiectivitate in afara subiectului.  Asa ca (fara dubii si prin urmare)  am ales sa scriu despre noi, despre noi astia meserii care o ardem pe universalul expresis verbis mircea badist (uoauuu…nu stiu cum mi-a iesit asta): „traim in romania si asta ne ocupa tot timpul”.   

l

Si despre cum tot acest „traim intr-o romanie ocupanta a timpului” este un mare kitsch al oamenilor incapabili sa vina cu solutii , cu propuneri , sa se implice intr-o societate , care da .. ne holocaustizeaza treptat, ne eutanasiaza libertatile si ne fanariotizeaza dreptatea. Dar o face pentru ca ii permitem. Pentru ca suntem niste fraieri care se complac in tot acest anacronism romanesc.  

O fraza retrograda, pe alocuri digresiva … dar care e  a dracului de true.

„Ne simtim confortabil atunci cand suntem dirijati, libertatea e un vis frumos si riscant.Ne simtim „normal” atunci cand o turma de jurnalisti fara studii transforma Romania intr-un circ SF si credem litera cu litera in teatralismul mass-media. Il devoram , ni se pare crocant, autentic. E refugiul nostru. Avem pe cine sa dam vina pentru raul care ni se intampla si asta ne face fericiti. „Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”, si cu toate astea nu miscam un deget pentru a ne elibera de manipularea kitsch-ului societal. Ne place. Suntem ok. Criticam sistemul dar suntem mandri ca facem parte din el.

   

•Atunci, cine o sa ne invete sa ne autoeducam, daca singuri nu suntem in stare, daca educatia nu consta in scoala si toceala excesiva a unor programe supraincarcate?  Putem sa iesim din kitsch-ul labirintic in care traim?  Cat timp miserupismul o sa continue sa fie religie nationala?  Cat timp o sa ne mai satisfaca statutul de sclavi ai sistemului? Cat timp o sa mai functioneze teologia quietista a laissez-faire-ului?

 

•

 

•

Raspunsul este simplu: atat timp cat o sa permitem , o sa acceptam si o sa inghitim in sec de fiecare data cand in viata noastra ne sunt subjugate pasiunile, credintele , gusturile  dreptatea, egalitatea, si fraternitatea care a murit de mult. Si nu … „Sprite nu spune pe bune” … ar fi interesant sa putem condensa realitatea in 2 minute de pauza publicitara. Dar pe cat de interesant pe atat de fantasmagoric.

•

 

 

lNu tutunul este cel care provoaca dependenta, moarte, impotenta si cancer pulmonar.Inconstienta si kitsch-ul psihedelic pe care ni-l autointretinem provoaca totul si ne provoaca inclusiv pe noi.  Mentalitatea este cea care provoaca nu doar un cancer visceral ci si unul societal.

lTu privesti vreodata in jur? Ia-ti inapoi demnitatea! Scoate-ti libertatea din amanet!

lAcest atestat nu descrie viata ta de pana acum, nu este mitul genezei tale si poate nu este nici rolul tau in societate. Acest atestat nu este un erou national care sa te scoata din belele, si nu este nici un duh care iese dintr-o lampa fermecata.  Vrea  sa fie insa un „maine” constructiv.  Si acest „maine” constructiv incepe acolo unde se termina kitsch-ul acestui „astazi” contemporan.  Nu putem nega ceea ce suntem, dar am putea avea curajul sa credem in ceea ce am putea deveni. „

l

 Si acum un epilog, foarte romanesc de altfel  :

lEvaluatorul caruia i-am prezentat,  a conchis (zambind discret pe alocuri , cu un scepticism bine prins in incercarea  de a fi realist)  printr-un sugestiv ” Sper ca esti constienta ca nu vei schimba nimic. ”  

l– „Nu chiar” 

l– „Eiii…atunci esti tu prea  optimista”

_____________________________________________________________________________________________________________

l

 

ceai cu scortisoara si jazz

sursa poza

______________________________________________

8 mai 2008

8

–––

intr-o zi din asta , pe jumatate obscura, pe sfert invelita in giulgiu

imi construiesc venele in forma de melc

poate asa voi sti cand si cum sa ma ma colorez atunci cand ploua.

cum si cand să mă colorez

cum şi când

cum

c

___________________________________________________________________

un timp irelevant

bolnav

ma acopar cu el, el se trage pe cealalta margine a patului

să-şi odihnească  sânii 

odihna să-şi sâniească

să+şi sâ

â

___________________________

ceaiul sta  ingropat intr-o vioara stradivarius

… imi place sa ii beau din  cenusa

 e frumos sa-l adulmeci …

sa-i numeri glucidele si proteinele , sa il tii captiv intr-o singura papila gustativa , intr-un singur molar .

un puscarias  care  deseneaza „singur intre patru pereti” pe mandibula ta stanga.

si cat de frumos e sa adulmeci un grafitti fluid ingropat de viu intr-o vioara stradivarius .

intr-o vioara stradivarius ingropat de viu un graffiti.

viu vioara  

v

______________

cu o tenta de crepuscul,

incet,

incep sa devin un homo sentimentalis …

imi place sa ma plimb pe marginea cănii cu o singură buză

e un joc plin de adrenalină

o adrenalină plină

lină

ă

_______________________

imagineaza-ti un roller coaster care danseaza gez

apoi muzica se opreste brusc. roller coaster-ul se descompune. si cu toate astea adrenalina nu dispare. ramane tăcândă şi descompusă ca într-o teorie a anamnezei. 

asa se intampla cu fiecare ceai.  o resurectie din amintiri. incepi sa redevii un pescar al trecutului.

doar că ştii…în balta asta a timpului ….

e mult mâl …

mâl mult

m

–––

2008 mai 8

8