Romanul cocainei-M.Agheev

stiu. e un titlu de post sterp, hidos .un execrabil cliseu. un titlu sec, paste-ist.numele unei carti urmat de autorul cartii. intre cele doua o cratima. un element de legatura. liant degenerat. spre deosebire de niste probabile asteptari, nu… nu urmeaza o recenzie.

nu. nici macar o descriere.

nu. nici macar un gest. o intentie. nu.

despre el au comentat Cristi , polirom, un wordpressist, o anumită miru  in niste atent-construite opinii recenzionist-subiective.

un roman veneric, narcotic, moscovit.cu mult dostoievskism. cu un cinism sferic.cu un simbolism care imbraca vulgaritatea sec XX. abstractizari, filosofii.realitati treizeciste.in el, un Vadim. o mama jalnica. un liceu surpat in revolutionari si decadenti.O Sonie. grame de cocaina. la inceput unul .. apoi unu’ jumate .. doua …trei . ma-sa se sinucide. el, eroul, el, Vadimul da coltul.   tocmai am distrus venerabilele taine ale recenziei. am demascat sfarsitul. l-am scris da, l-am scris. 

mi-e mult prea lene sa-i dezleg semnificatiile in scris , sa-l povestesc migalos in mii de cuvinte, sa-l laud, sa-l critic.sa am o parere despre el. o parere fondata,eventual cu trimiteri critice, cu citate din text, cu chestii exploatate la centima,  o parere care sa impresioneze oamenii pana la lacrimi si sa-i puna pe ganduri. o parere a dracului de buna formulata intr-un registru captivant, original. o parere care sa te faca sa o recitesti, sa o redescoperi, sa te faca sa citesti blestematul asta de roman, sa scoti din buzunarul tau de capitalist stresat simpatica suma de 21, 99 ron.

 da’ e zece  jumate. si mie mi-e somn.  parerile academice, organizate, cu substrat nu-si mai gasesc loc in mine.

 romanul asta nu inseamna pentru mine moartea lui Vadim. de asta nu mi se pare important sfasitul. de asta l-as fi citit chiar daca m-ar fi avertizat cineva de la bun inceput ca Vadim , mama lui, lumea lui decadenta, viciile lui isi dau neobstescul sfarsit intr-un cliseatic mod relativ moralizator.

la pagina 233 am plans. nu pentru ca s-a sfarsit. nu toate escatologiile psihice beneficiaza de tragism. am plans pentru ca am inteles. am plans pentru ca am crezut ca am inteles. am plans pentru ca am avut o vaga idee ca am inteles. ca am inteles de ce hugey, in noaptea dinintea majoratului meu a tinut mortis sa vorbeasca cu mine, dupa ce luase 3 linii. nu era coerent si il durea capul. dar a vrut sa vorbim. dintr-o data am inteles toata convorbirea aia care atunci mi se parea un rahat in ploaie, mi se parea o telenovela stalcita.

In fine, sa n-o dau in diverse.

 Uite cateva fragmente ( ce rigid suna, si cat de rupt de context).

„Deci, despre puterea cocainei.In ce consta aceasta putere?

In noptile si in zilele lungi petrecute in compania cocainei, in camera lui Iag, mi-a venit ideea ca importante pentru om sunt nu evenimentele care se petrec in jurul lui, ci reflexul acestor evenimente in constiinta lui.Evenimentele acestea se pot schimba, dar, daca aceasta schimbare nu se oglindeste in constiinta omului, ele nu exista, sunt un zero desavarsit.Astfel, un om care si-a imprimat in constiinta evenimentele prin care s-a imbogatit continua sa se creada bogat cat timp nu stie ca banca unde si-a depus capitalul a dat faliment.Tot asa, un om care si-a inscris in suflet viata propriului copil continua sa fie tata atata timp cat n-a aflat vestea ca acest copil este mort. Asadar, omul traieste nu prin intamplarile lumii exterioare, ci numai prin imaginea acestor intamplari in constiinta lui.

[…]

O singura intrebare , o intrebare infricosatoare m-a terorizat in tot acest anotimp al cocainei.O intrebare cumplita, caci a raspunde la ea insemna fie a intra in impas, fie a pasi pe calea celei mai ingrozitoare viziuni despre lume. [..]

Ce poate fi deosebit in faptul ca sub actiunea cocainei traiesti sentimente inalte si nobile iar dupa ce actiunea cocainei inceteaza, pun stapanire pe tine sentimente animalice, pline de ticalosie.

Se pune deci intrebarea: defineste  oare aceasta alternanta de sentimente doar o calitate a cocainei care se transmite organismului meu sau ea releva un atribut al organismului meu care devine mai vizibil tocmai datorita cocainei?

[..]Nu seamana oare sufletul omenesc cu un leagan care , fiind impins in directia omenescului, este obligat apoi sa se miste in directia opusa, a animalitatii?”

Anunțuri

8 comentarii

  1. Nu mi te imaginez plangand…

  2. un plans mic acolo nu strica niciodata .

  3. Toţi suntem slabi odată..

  4. asa Mihai 🙂

  5. Am gasit blog-ul asta intamplator (cautam sa cumpar respectiva carte pentru un prieten)…Esti prea pustoaica pentru a intelege unele lucruri din carte…Degeaba te dai tu mare ca esti matura. Tine-te de scoala 😉

  6. ma tin dinule, ma tin . 🙂
    iar lucrurile le inteleg in felul meu „pustoicesc” de a intelege, nu? haide nu imi lua si acest drept marunt de care dispun .

  7. Nici nu ti-am luat acest drept…Fiecare gandeste, simte, traieste diferit fata de altul. M-ai inteles gresit aici, eu eram decat putin curios cum tu, la doar 18 ani sau cat ai sa intelegi unele trip-uri ;)) …sau poate faci maraton de „carti”/”romane” :)) … off … sper ca n-ajungi genul ala de neinteleasa 😀
    [p.s. – gata nu mai scriu…nu’mi plac nici blogurile, nici discutiile publice pe net…ai grija de tine pustoaico]

  8. nu fac niciun maraton beletristic dragul meu dinu :). aceasta carte pur si simplu mi-a adus aminte de anumite lucruri pe care le-am trait la un moment dat la „doar” 18 ani.

    [p.s.voi avea grija de mine 🙂 si tu sa faci la fel.]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s