fait accompli

col-somebody.jpg

 sparg in dinti doua compromixuri pe care le innod la capete intr-o sintaxa  convulsionata. greselile mele sunt niste lentile Carl Zeiss intrauterine. le port cu mine pe unde ma duc.

 eu nu plang. eu gresesc.

 sunt multi oameni care nu pot sa ierte lucruri facute.nu pot sa treaca peste greseli.greseli mici. .nici nu incearca. nu au puterea de a le ierta altora si nu au curajul de a si le ierta lor. au o hipersensibilitate care ii face sa stagneze sa ramana niste flegmatici plini de orgoliu. 

eu: se intampla sa zambesc intr-un moment nepotrivit

ei: se holbeaza si ma condamna pentru gestul facut

eu: nu sunt interesata de discutiile, lifestile-ul, blabla-ul lor dar ii ascult totusi politicos doar ca nu le dau dreptate si le spun in fata

ei: se oftica

eu: sunt impulsiva

ei: sunt isterici si se crizeaza sau sunt melancolici si depresivi

eu: imi cer iertare pentru greselile mele facute si nefacute

ei: „lucrurile facute sunt deja facute…nu se poate trece peste ele cu un imi-pare-rau, spus din inima si simtit”

da’ cu un „kiss my ass! „, spus tot din inima,  se poate?

Anunțuri

2 comentarii

  1. pana la urma la ce facultate ai dat ?

  2. pana la urma sunt in clasa a 12-a de-abia 🙂


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s