botarro -între „el însuşi” şi brâncuşianism-

boti.jpg

ieri l-am cunoscut pe Botarro.

are în el o arhitectură epică. e ca un castel.plin de detalii.

mi-a zis că am o fizionomie asemănătoare cu cele din tablourile lui Salvador  Dalí  şi cu cea a femeilor din Catalana.

ii place istoria. ii plac trecuturile.

nu-i place să fie intrerupt în discuţii.

vorbeşte mult despre Brâncuşi. vrea sa lupte impotriva fanariotizării justiţiei româneşti. şi eu vreau. so hello mateyyy :).

„Oriunde ma aflu, oriunde sunt eu nascut, dragostea mea cea mare este Gorjul si Brancusi.Care Brancusi a fost, este, si a ramas roman si nu trebuie lasata coalitia anti-romaneasca de pe brazdele continentelor Terrei sa-l deromanizez, nici pe el si nici opera lui.

[…]

Brancusi a declarat ca moare trist, fiinda nu poate reveni in tara.Iar eu spun ca noi, cei care traim,ar trebui sa traim foarte tristi daca nu facem totul ca sa oprim deromanizarea unuia dintre cei mai geniali fii ai Gorjului-Constantin Brancusi.” (Botarro)

botarro nu este un brâncuşian.

este un botarro.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s