Weltanschauung-ul eminescian sistematizat. Valente liricoidale ale geniului.

Ars poetica 

           Arta poetica reprezinta “tranfigurarea in imagini poetice a crezului artistic al poetului, principiile sale estetice, viziunea proprie despre sursele si actul creatiei, despre functia ei cognitiva, despre menirea si destinul artei si artistului.”(Miorita Got)

o     Weltanschauung-ul –”forma interna a viziunii despre lume” este un rezultat al sensibilizarii experientelor profunde pe care natura geniului eminescian le-a sublimat. 

 

Conceptualizarea geniului romantic

o     Deasupra tuturor gloriilor efemere si desertaciunilor legate de patimile nostre omenesti, un singur punct ramane fix, neclatinat de nicio catastrofa istorica:geniul. Singura “eternitate” acceptata de istorie este aceea a creatiilor spirituale.

o     Coborator din  zei printre oameni, asa cum se spune, geniul a fost adesea ipostaziat fie ca o divinitate demna de admirat, fie ca un ideal neaccesibil, ceea ce l-a facut “strain si rece fiintei umane”[Aurel Petrescu]. Dar in acelasi timp a insemnat puterea de zeificare (“genius est naturae deus humanae”-Platon )– depasirea speciei. Intre aceste doua lumi care s-au cautat de-a lungul istoriei a stat nobila fiinta a geniului vazuta diferit in fiecare epoca istorica. o     Traiectia geniului romantic a fost prezidata succesiv de selbstentauberung-ul (instrainarea de sine) lui Friedrich Schlegel ,apoi de onirismul novalisian, si printr-un complementarism excesiv , de pledoariile pro domo ale lui Schopenhauer.o     Schlegel a initiat o definitie a geniului ca virtualitate in stare de a configura obiecte in stare de a configura obiecte pe care ar putea sa le trateze ca reale, totodata mentionand surplusul de sensibilitate a geniului in dauna ratiunii.El a fost promotorul conceptului de Intellektuelle Anschauung (intuitie intelectuala) prin care autohtoniza o limitare de sine a spiritului.o     Paradoxal biografiei novalisiene care invita la pesimism, geniul lui Novalis este o proiectie gigantica a optimismului, care cheama omul spre identificarea cu oniricul existential.In viziunea pe care el a numit-o romantizarea lumii sta tot secretul si viitorul fericit al omenirii.o     Filosofia schopenhaueriana are ca izvoare epistemologia kantiana, idealismul platonic, materialismul francez si metafizica budista a vointei. Schopenhauer considera ca omul poate afla in sine esenta lucrurilor prin “experienta interna”. De asemenea,  sub latura materialist-mecanicista, geniul i se dezvaluie ca un individ dotat cu surplus de inteligenta, ideea care va da nastere mai tarziu interpretarii lombrosiene.Geniul eminesciano     In 1889 , Titu Maiorescu identifica in geniul eminescian un geniu inascut:”Ce a fost si ce a devenit Eminescu este rezultatul geniului sau inascut, care era prea puternic in a sa proprie fiinta  incat sa-l fi abatut vreun contact cu lumea de la drumul sau firesc”. Eminescu i-a aparut marelui critic cu “naivitatea unui geniu cuprins de lumea ideala, pentru care orice coborare in lumea conventionala era o suparare si o nepotrivire fireasca”.o     Aceeasi biografie filtrata prin adevarurile schopenhaueriene strabate impersonal la suprafata versului eminescian ca o definitie:”O, genii, ce cu umbra panamtul il sfintiti,/Trecand atat de singuri prin secolii robiti,/Sunteti ca acei medici milosi si blanzi in viata/Ce parca n-au alt bolnav decat pe cel de fata./Oricui sunteti prieteni,dar si oricui ii pare/Ca numai pentru dansul ati fost in lumea mare./In orice veac trairati neincetateniti,/Si totusi  nici intr-unul straini nu o sa fiti,/Caci lamura vietii ati strans-o cu-ngrijire/Si dandu-I acea haina de neimbatranire,/Oricat se schimbe lumea de scade ori de creste/In dreapta-va olinda de-apururi de gaseste”(Ca o faclie)o     Dar langa aceasta definitie a geniului data in 1872, figureaza mai tardiva precizare  aflata in una din variantele Luceafarului, unde se sublimeaza marele adevar dupa care nemurirea se castiga numai cu pretul celei mai tragice existente, caci “daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de simpla uitare,pe de alta parte,insa, pe pamant nu e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit.El n-are moarte, dar m-are nici noroc.”o     Conceptul de geniu in definitia integratoare a lui Eminescu “se elibereaza de fatalitatea istorica a epocii, croindu-si drum spre universalitate” 

Anunțuri

1 comentariu

  1. foto ragazza ammanettata

    Weltanschauung-ul eminescian sistematizat. Valente liricoidale ale


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s