„in ce anotimp al sangelui te afli?” (Cioran)

col-birth.jpg

fiecare scriitor ma dezamageste cu cate ceva  .. in vara eram mandra ca tineam „Autoportret intr-o oglinda sparta” in maini si ca avea o coperta lacuita care imi masa aratatorul … apoi am aflat ca Paler uraste toamnele asa cum Cioran uraste poetii(„poezia nu-i decat instrumentul unui funebru narcisism„) …

presupunand ca prin anotimp intelegem toamna , si prin sange intelegem patos liric (pfuaiiii hai ca o zisei :)) )  , atunci eu sunt un autoportret al non-nihilismului (Cioran e nihilist.fara doar si poate.nihilist punct), adica altfel spus , eu pot fi si devin un autoportret al existentialismului ..sunt in anotimpul vitalitatii mele … imi identific temporalitatile cu decesele tuturor poetilor si imi inchid usa de la trenul meu calator . calatoresc 16 17 18 19 kilometri pe finalitatile meditative ale lumilor fara sa apuc sa imi ghicesc vreodata  destinatarul  .. in carti , lucrurile apar mereu fictiv si netemporal .. am impresia ca de la un timp , toate anotimpurile inceteaza sa apartina viscerelor .. toamnele tin de axonii cognitivi ai nefiintei, verile sunt prea colorate …ar putea fi capruiurile polimorfe ale vazului , primavara – nervul optic , iarna e intregul tot … e fix cameleonizarea care ne repune genunchii in miscare.

Anotimpurile viscerele sunt panze sechestrate intr-un portativ … se dilata  si isi mediteaza semianotimpurile pana la cel mai frenetic bemol .

Anunțuri

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s