„Port un doliu din nastere-doliul acestei lumi”- Cioran

collage124.jpg

 m-am saturat sa cant despre neconditionate-inutile-topite taceri … sunt eu , acelasi domiciliu plin de menta si plin de multe alte fructe ale sentimentelor … nu stiu cum m-am nascut , probabil am fost si eu un embrion ,o celula oculta si temporizata , poate insa am fost o culoare , sau o secretie a glandelor endocrine crescute in anatomia sufletelor mele desfrunzite … Cioran e uneori atat de negru incat ma coloreaza cu  ochii lui epici si taiati in semidrepte cosmopolite …   e uneori atat de purpuriu incat imi vine sa rup toate neologismele si sa imi rup memoria in silabe…  ca o vulpe ranita ma vopsesc toata intr-un doliu  nevazut si imi amintesc de nicotina pe care dormea numele meu atunci cand era singur si trist … sunt o trista , ciudat , n-as zice … sa ma vad pe strada in toata culorile , fara sa-mi pese de lume si de tine , sunt totusi o trista , pentru ca asta sunt … dar voi , fericitilor , sunteti mult mai tristi , sunteti cei mai tristi si sunteti gri …eu sunt doar trista , trista si punct … bine hai trei puncte …

e frumos sa fii trist , e placut :)) 

ca sa inchei mai „haifaivic” .. o sa pun cliseaticul „pupiceeeeeeeeeeei  tristi ” :))

Anunțuri

3 comentarii

  1. niiiiice.

    p.s. nu doar tu ai viziuni de genu :))

  2. deci asa .. imi contesti originalitatea :)))hmmm

  3. legno per arredo

    „Port un doliu din nastere-doliul acestei lumi”- Cioran


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s