sursa photo : here
|my private fantasy : “oboseala ca instrument de cunoaştere:-Cioran-:|
sunt obosită.nu mă cunosc. mă simt. când vreau sa uit de mine, să nu ma mai cunosc, să fiu de pe alta terră, mă imbrac in şlapii mei metalici de catifea flauşată şi mă duc la vitrina aia icey, plina de bunătăţuri a non-stop-ului. acolo descopăr lumi. citrice. de acolo mi-am luat si prigat cu pinacolada de am facut preinfarcturi si tot de acolo o deliciozitate cu banane care mi-a lichidat papilele gustative pentru indelungi ore si minute si nanozile si picosecole.şi tot de acolo, din exces de “mi-e lene sa mai merg 20m pana la magazinu’ ala cu nestea-uri puse la gheata” ,astazi mi-am procurat un new-entry-bomba.
Cioran, in momentele lui de pastilare zicea că “sunt peisaje si imbraţişări care iţi lasă un gust de exil”.[Cioran]
ce chestie.
eu in momentele mele de chillizare imi alung oboseala cu peisaje din euri.
singurul meu gust de exil e pepsi chill. un exil al oboselii. un exil al eului. de fapt un rahat. ca sa nu zic direct excrement lichefiat scarbos si bleacs-os, si “depune-l-aş la recycle”.
pepsi chill are gust de colgate herbal din busuioc si radacini pivotante de ţelina.
e delicios daca iţi propui să ronţăi pistiluri.
altfel…
4 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
Macar e mai bun ca Maxx? Ca sa stiu unde-l incadrez…
Oricum, nimic nu se compara cu Twist Lemon
Maxx e centaur pe langa el:))
mie nu-mi place chill-ul. e scarbos. are gust de buruieni murate,
ai du luv twist lemon :X
Partea cu preinfarctul e o metafora sau vorbim de un preinfarct efectiv
?
e o metafora asa discreta
)