Scrisoare de pe front – Grigore Pupaza (capsula timpului)

e o poezie a sublocotenentului de rezerva Grigore Pupaza ,scrisa pe front , in anul  1942 , la Sevastopol … am ales-o ca o continuare a “literaturii razboiului” lui rux

Stau intr-o groapa,mama, si iti scriu

Cu slova grea de lacrimi si povara.

In preajma campul pare un sicriu

In care dorm ostasii morti aseara.

De zile-ntregi eu nu mai sunt stapan

Pe gand si trp , asa , ca altadata

Aici imi caut visele prin fan

Si moartea ma vegheaza noaptea toata.

Stiu  ca tu acum stai si te gandesti

Si simt cum te framanta aprig dorul;

Ai vrea sa zbori cu aripi vulturesti

Sa-ti vezi, luptand, o clipa doar , feciorul

Dar nu, maicuta , lasa-ma pe mine

Sa-mi duc prin fapta crucea mai departe.

Iar cu cerneala sangelui din vine

Sa-ti scriu, acum , cea mai frumoasa carte.

Suntem aici, maicuta , sa infrangem,

Sa pregatim un neam cu viata lina

Si rostul nostru nu e sa ne plangem,

Chia daca, adesea, inima suspina.

Sa stii atat , ca nu mi-a fost povara

Tot ce-am facut pe plaiurile aceste

Si sa ma uiti, maicuta pan la vara,

Asa cum am uitat si eu orice poveste.

Dar seara, cand bulbii din poeme

Vor trece lin prin crangul de artar

S-asculti cum bate inima si geme

In dangatul de clopot solitar …

Niciun comentariu până acum.

nici un comentariu până acum

Comentarii RSS URI identificator TrackBack